o noapte
de vară
ca o miniatură
temporală
a veșniciei
intrinseci
mă coboară
pe vechi poteci
cu praf cald
iar cel mai profund
și diletant
trubadur
greierele
pe răcoare
mă invită
să
Te invoc noiembrie chirurgical
tu dai pustiului sens
și din mers
destrami atracția spre artificial
Ai și forțat intrarea prin semne
după care ai trântit ușa
din spate
Cu riduri pe frunte
Este toamnă, frunze cad,
Vântul suflă pe câmpii,
Tremură apele-n vad
Iar eu te aștept să vii.
Trec și zilele cu soare
Trec și stoluri, însă eu
Te aștept în
Ai ceva din lumina de apoi,
Ceva care bântuie printre noi
Și fără stare
Nu mai moare.
Oricum ai face
Tot nu-mi dă pace
Și mă obligă să cred.
Soartă sau blestem,
Azi nu mă mai tem.
Te
Epuizat și trist,
Palid, firav și slut,
Neînțeles artist
Ca într-un vis urât.
Vânat și hăituit,
Jignit, lovit, împuns,
De fiare ațintit,
Unde am ajuns.
Trântit, căzut, uitat,
\"Dreptăți
Din vremuri vechi și de demult
Același cântec îl ascult
Același om, același cult
Din vremuri vechi și de demult.
Să nu mai crezi visul de iarnă
Căci te omori cu propria
Sfâșietor și crunt e labirintul vieții,
Durerea ce lovește și-mi clatină pereții
Sau trista umilință de a fi doborât
Ce astăzi mă scufundă în tragicul trecut.
Trec ceasuri
Toamnă, anotimp de neliniște,
Tânjiri disperate astăzi s-au frânt,
Vreme în care să zaci la pământ,
Toamnă - evantai de regrete.
Mai cauți iubirea pierdută-n trecut
Și tainica noapte pe-aleea
În noapte cu gândul particip și eu,
Mă critică aspru un greiere surd,
Cum latră câinii departe aud
Și umblu maidanele ca un derbedeu.
M-atrage întunericul aspru și mut,
Cică-ai fi murit maestre,
Cică te-ai fi dus departe
Pe o altă scenă poate
Cu un alt decor;
Și cum te mai plâng cu jale
Și ne spun că astăzi mor
De-al tău dor, maestre...
De-al tău dor.
Cică
\"S-a săturat pământul de forma sa rotundă,
A înnebunit și ceasul din prima lui secundă
Iar toată lumea vede normalul drept banal,
Necesitatea noastră se chinuie-n spital.\"
Sunt în
Deschide-te mare albastră din adâncuri, așa cum Dumnezeu prin cuvântul lui Moise te-a mai deschis cândva și primește dragostea unui om pe care l-ai purtat către cele mai îndepărtate colțuri
Am trecut pe lângă o vitrină
cu ceasuri vechi
de noptieră
ce țineu în ele
viețile unor persoane
poate chiar și cunoscute
dar cheia
de la ceasornicarul armean
avea să nu se potrivească
la
Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Și pe nisipul fin la țărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.
Unde străbunii au stat jos pe hotar
Și s-au făcut
Te văd ca și ieri, o minune de fată
Cu părul de aur și ochii din cer,
Mereu te visez și iar cred și iar sper
Că vom fi împreună vreodată.
Te văd ca și azi, veșnic stresată,
În inima ta eu nu
V-ați dezgropat singuri mormintele
Surpriză...
Nu erați acolo
Și rând pe rând
Ați pus pământ
Pe morții vii,
Octogenari copii.
Deghizat în gropar
Defunții vi-i car
La locul unde nu
Aici rămân iubiri între vagoane
privind
cum se schimbă
al tinereții
macaz
involuntar
în al vieții
complicat
nod feroviar
cu lacrimi
ce spală peronul
și esențial
pe bilet
este doar
Te-am dezbrăcat de acel gol de primăvară
la impulsul subțire și tăios al lui Marte
m-ai înțepat cu limbi de ceas pe spate
cicatricile noastre puse una peste alta au completat puzzle-ul
și
Te privesc drept în ochi, Moarte,
Și mă iau cu tine de mână
Să facem o horă-mpreună.
Eu știu ce vrei tu de la mine
Și tu știi foarte bine că știu
Așa că hai să dansăm în pustiu.
Tu nu îmi
Sfârșit de septembrie, ploaie măruntă,
Îmbibă pereții, grădina-mi inundă.
Idei refulate, pun vinului dop,
Las casa-n dezordine, plec prin potop.
Strada-i pustie, o zi nu ca altele,
Peste
Îmi bate ploaia-n geam ca proasta
Oricum n-o las să intre-n casă,
Sunt mai mulți proști pe lumea asta
Și nici de tine nu-mi mai pasă.
Cum țipă frunzele de proaste,
Un pictor chior și prost
Unde eram, că nici nu mai știu ?
Eram urmărit,
Și neliniștit
Iar alții se zvârcoleau în sicriu.
Noaptea metalică îmi este martor
Iar vocea din mine devine tartor.
Mă mint ca să-mi
CS