Poezie
Demult
1 min lectură·
Mediu
Din vremuri vechi și de demult
Același cântec îl ascult
Același om, același cult
Din vremuri vechi și de demult.
Să nu mai crezi visul de iarnă
Căci te omori cu propria armă,
În propriul ochi semeni o dramă,
Să nu mai crezi visul de iarnă.
Și du-te-n gol dacă te duci
Aici să nu te mai întorci
Ni se-ntrevăd închise porți
Și du-te-n gol dacă te duci
Să nu te văd, să nu mă-ncurci
Du-te pe-aici că-i drum mai scurt.
Poate nici eu nu știu ce-am vrut
Sau poate astăzi vreau mai mult
Ca orișicând s-ascult un cântec
Din vremuri vechi și de demult
Și iarna viscolul ascult...
Iubirea mea-i tot ce-am avut
Din vremuri vechi și de demult
Dar alții, nici măcar atât.
001283
0