Poezie
Apoetcalipsa doi
1 min lectură·
Mediu
Unde eram, că nici nu mai știu ?
Eram urmărit,
Și neliniștit
Iar alții se zvârcoleau în sicriu.
Noaptea metalică îmi este martor
Iar vocea din mine devine tartor.
Mă mint ca să-mi treacă
Și urmăresc la rândul meu
Atrocități ca prin clișeu
Legea marțială ne toacă.
Fug... că vine urgia,
Cu tot al ei greu vacarm
Zdruncinând periferia.
Din panică dau în calm,
Asta mă sperie cel mai tare.
E din ce in ce mai răcoare...
Se duce o luptă aparte
cu fantome din trecut
strigoii din prezent
și umbrele de mâine.
Plouă cu file de carte
arzând
Vine oricum un alt răsărit,
Dar nu știu cum va fi primit.
001.539
0