Poezie
Maestre, cortina...
lui Gheorghe Dinica
1 min lectură·
Mediu
Cică-ai fi murit maestre,
Cică te-ai fi dus departe
Pe o altă scenă poate
Cu un alt decor;
Și cum te mai plâng cu jale
Și ne spun că astăzi mor
De-al tău dor, maestre...
De-al tău dor.
Cică nu-și mai vad ei rostul
Că nu te mai au pe tine
Și se vaită și le vine
Iar să plângă cu suspine
Și cu foc maestre...
Cu mult foc.
Eu însă privesc departe
Înapoi puțin în timp
Către tot ce ne-ai lăsat
Și din care am învățat
Să privesc mai cu tărie,
Peste cei ce te-njosesc
Și care azi irosesc
Lacrimi, jale și tămâie
Când de fapt vrei doar respect.
Maestre...doar respect !
Eu sunt fericit maestre,
Ei nu mă-nțeleg, sunt sigur
Dar singurul meu regret
Este că voi fi mai singur
Printre ei, fanii lui M.J
(Michael Jackson), printre ei...
Vreau să îngrop cuvinte-n mine,
Nu pot însă, nu-s ca tine
Dar capul sus tot îl voi ține
Pentru vremurile noi
Și pentru cele de apoi,
Că bine mai ziceai pe strune:
\"Nu mor caii când vor câinii
Și nici câinii când vor stăpânii\".
Corect maestre ?
Corect...
Sunt un câine.
001.376
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Stancu. “Maestre, cortina....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-stancu/poezie/13914466/maestre-cortinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.