Poezie
Tempus doi
1 min lectură·
Mediu
Sunt măturat de primăvară...
Pentru praful care s-a depus pe ceas
Iar pe al său cadran îngălbenit
Limbile încă nu s-au oprit,
Dar m-au mințit
Pentru a doua oară.
O ecuație îmi dă cu rest la timp rămas...
Am obosit
De mult efort cât l-am privit
Iar cheia sa de mult eu am pierdut-o
Căci incorect l-am folosit
Cu primul pas.
Deci prin urmare m-am electronizat,
De necrezut ce a urmat
Căci praful de pe ceasul vechi s-a transformat
În nisipul din clepsidră.
Primavară insipidă...
023114
0
FC