Cosmin Soameș

Mi-e somn. Și sunt atât de beat încât aș accepta cu plăcere să mor acum doar pentru a mă odihni puțin. Și câtă nevoie am de odihnă! Parcă pur și simplu viața mă mestecă încontinuu în gura ei

Of, iubito, ești prea departe, e în zadar! Tu te-ai dus, eu am rămas; ai jucat totul pe-un zar și ai pierdut. Eu n-am să vin, tu n-ai să pleci, deci timpul dintre noi e

De multe ori, iubito, te-am surprins privind mirată în ochii mei și întrebându-te cine sunt. Cine sunt? Eterna întrebare fără răspuns! Zadarnic eu însumi mă întreb căci EU-ul din mine e de

Noaptea străbat cu ochii închiși universuri și nu există granițe peste care imaginația mea să nu treacă, peste care visele mele cu aripi de demon să nu mă poarte. Noaptea, toate

Strada e doar poezie fără rimă, fără sens, locul în care paranoicii visează intens că sunt cei mai normali, în care oamenii se adună din disperare în haite ca să-i sfâșie pe cei singuri, pe cei

Albă, liniștea s-a lăsat peste duminică ca un lințoliu. E ziua mondială de doliu. În singurătatea comună, cetățenii își ucid libertatea cu telecomanda și alcoolul, tânjind leneș la o viață

România, dragi tovarăși, este o caricatură, un manechin de paie care ia picioare în gură, e o babă comunistă violată de țărani care-i răscolesc prin zdrențe să mai fure ceva bani, violată din

- Mă iubești? întreabă ea pătimaș. - Da. Te iubesc cu dinții, cu buzele, cu limba, cu pieptul, cu abdomenul și penisul. - Doar atât? întreabă ea rugător. - Nu. Te mai iubesc cu

Pe trotuare, femeile se deschid ca niște conserve, oferindu-și trupul de gumilastic în onoarea zeului fantastic al iubirii de plastic. Cu flori de plastic între dinții de aur, bărbații

Mi-e dor de tine, Românie! Pe fiecare pală de vânt trimit câte un gând către tine, îți murmur șoapte în fiecare noapte și te visez frumoasă, plină de viață, de zâmbet și cântec, te simt în

Stoluri de morți migrează spre țări depărtate; bănuiesc că spre Iad: întotdeauna se migrează spre cald! Of, dacă ați ști ce apăsător e harul să vezi fantomele în starea lor pură, să auzi

E atâta pace-n cimitir Și liniște odihnitoare Că-n fiecare cruce-i parcă Un strop de moarte îmbietoare. Pașii răsună singuratici Pe aleile cu dale vechi, Căci printre miile de morminte Nu

Cred că am devenit ipohondru. Poate ceva mai special, dar tot un nebun se cheamă că sunt. La fiecare simptom de viață sau de moarte (două boli foarte serioase) mă îndop cu pastile de Arghezi,

Clipește o lumânare pe masa din odaie Și umbre reci aruncă prin colțurile ei, E liniște și pace în noaptea de afară, Pătrunde pe fereastră miros de flori de tei. Un tânăr fruntea-n palmă și-o

N-am dreptul să scriu de Partid, n-am dreptul să vorbesc despre sex, am însă îngăduința să ucid și voie mi se dă să preacurvesc. E interzis să spun ce mă doare, n-am voie nici să scriu că se

De la o vreme am învățat tot mai mult despre moarte! Cred că mi-am făcut suficient pregătirea pentru a face și acest ultim pas: am citit cărți ale oamenilor înțelepți, am ascultat ce spun

Ca un boem fugărit de plictis stiloul meu aleargă pe hârtie, țesând gând după gând în pânza întunecată a nopții. Și uite așa, orice insomnie naște-o poezie.

În această zi de primăvară orașul vreau să-l părăsesc, să mă pierd undeva, departe, printre păduri, printre ape, să rătăcesc. Să mă-nvelesc cu plapuma verde a ierbii, să mângâi fiecare floare

Iubita mea privește un film porno și râde. Eu spăl vase cu apă rece și îngheț. E duminică după-amiaza și e bine. La radio cântă bluesuri vechi, superbe. Un vecin bate în calorifer

Poate că așa ne-a fost dat, tu de o parte a lumii, eu de altă parte, să luptăm împotriva a tot ce ne desparte ca să rămânem aproape în gânduri și câteodată în fapte. Câteodată, atunci când

1. Dacă vrei să mă iubești, lasă-mă liber. Dacă vrei să te iubesc, fii liberă! 2. Iubirea e o forță, dar nu te lăsa zdrobit de ea. 3. Nu merită să câștigi pe nimeni dacă te pierzi pe tine.

Primăvara îmi strecoară jar pe sub piele, în creier fluturii dansează-n orgii, în sânge-mi se zbat și se luptă hormonii iar noaptea îmi recită la geam poezii. Miroase a femei și a versuri

De foamea ta învârtoșat La ușa casei tale bat. N-ai să mă saturi, știu prea bine Dar poftă mi-e mereu de tine. Și urcă-n mine cu tărie Iubirea ca o nebunie De carne, sânge, dor și vis. Ești