Ai observat? Chiar fructul cel mai dulce se acrește și se-mpute
când timpul gheara asupră-i și-o asmute...
Azi splendidele noastre trupuri de demult
se apleacă tot mai mult înspre pământ,
iubirea
Ah, câtă dragoste încape
În fiecare zi mereu,
Atâta grea singurătate
Apasă zilnic pieptul meu.
În fiecare clipă, în lume
Mii de iubiri se nasc sau mor.
Iar eu, de atâția ani mă mistui
De
E atâta pace-n cimitir
Și liniște odihnitoare
Că-n fiecare cruce-i parcă
Un strop de moarte îmbietoare.
Pașii răsună singuratici
Pe aleile cu dale vechi,
Căci printre miile de morminte
Nu
De foamea ta învârtoșat
La ușa casei tale bat.
N-ai să mă saturi, știu prea bine
Dar poftă mi-e mereu de tine.
Și urcă-n mine cu tărie
Iubirea ca o nebunie
De carne, sânge, dor și vis.
Ești
Ca un boem fugărit de plictis
stiloul meu aleargă pe hârtie,
țesând gând după gând
în pânza întunecată a nopții.
Și uite așa, orice insomnie
naște-o poezie.
Mamă, de ce m-ai născut om
și m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceață al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
și m-ai transformat din energie în carne și sânge
și m-ai făcut să
Știu că nu ți-am luat nimic de ziua ta.
Iartă-mă
că sunt prea sărac, uneori.
Prea sărac în sentimente,
în gesturi, în cuvinte,
în cadouri, în fapte.
Mult prea sărac în toate
câte îți
Eu
sunt o fereastră
cu fața spre zid.
Sunt mut,
încercând cu disperare
să strig.
Sunt orb,
visând să disting
culori.
Sunt râmă,
scormonind
printre nori.
De ani de zile caut ceva ce nu pot defini:
caut să cuprind necuprinsul,
să înțeleg toate nedeslușitele lucruri,
să pătrund ce e de nepătruns
și să fiu fericit
de ceea ce niciodată nu poate
Vibreaza singuratatea in camera mea
ca o harpa bolnava,
agonizand sub degetele sinucigasului
ce-si canta pentru ultima oara
viata.
E o rezonanta a dorului meu
ce te
Frații mei de la Moldova
n-au uitat versul și slova
care-i leagă de români
deși sunt tot mai străini,
tot mai singuri în țara lor,
tot mai supuși vremilor.
Doi vecini, aceeași limbă,
ne privim
Poate că așa ne-a fost dat,
tu de o parte a lumii,
eu de altă parte,
să luptăm împotriva
a tot ce ne desparte
ca să rămânem aproape
în gânduri
și câteodată în fapte.
Câteodată,
atunci când
Domnule politician, pentru tine cânt acum,
oprește-te pentru o clipă și ascultă ce îți spun:
din colegii mei de școală jumătate-au emigrat,
au fugit scârbiți de faptul că nimic nu s-a schimbat,
in memoriam Ion Ardeleanu (John)
Voi traversa la vremea aceea marea,
călare pe un cal alb,
spre tărâmul unde amazoanele
învins-au de mult moartea.
(Curcubeul e scurtătura
Cine poate oare înțelege
tot ce se petrece în sufletul unui om?
Cine poate oare înțelege
că tăcerea nu înseamnă întotdeauna uitare,
iar liniștea nu poartă echivalentul însingurării?
Ah, dacă ai
Timpul curge, viața merge înainte,
mă uit în urma mea, am semănat cuvinte
despre lumea în care trăiesc, despre prietenii mei.
O parte din ei nu mai sunt azi - cântecu’ ăsta-i pentru ei.
Îl văd în
Să nu-mi vii în noaptea asta, iubito!
Lasă-mă așa cum sunt:
Mâhnit și gol
Ca un loc de mormânt.
Lasă-mă să beau, să mă îmbăt
Ultima noapte în viață.
Și-apoi să dorm și să tot dorm
Mâine
Atât de mult te doresc
încât în fiecare femeie te caut,
visând să te-ntâlnesc.
Te caut adânc, în trupuri și în gând,
sperând, încontinuu sperând.
Mereu fără tihnă, nu pot aștepta
întruparea
Mi-e dor de tine, Românie!
Pe fiecare pală de vânt
trimit câte un gând
către tine,
îți murmur șoapte
în fiecare noapte
și te visez
frumoasă, plină de viață,
de zâmbet și cântec,
te simt în
1. Cel mai adesea, adevărul nu trebuie căutat dincolo de tine.
2. Când te apuci de scris, umple-ți stiloul cu vise.
3. Ca să redevii pur, scaldă-te din când în când în visul tău
1. Dacă vrei să ferești pe cineva de un lucru, să nu i-l interzici. Nimic nu stârnește mai mult dorința decât neputința.
2. Iubește-mă mai puțin ca să te pot iubi mai mult!
3. La faptele bune
Cruci
Două cruci. Semne
Ce răstignesc neființa.
Trăim în moarte...
Suferinți
Pijamale vii
Pe paturi de spital. Mut,
Îngerul plânge.
Împăratul
Într-o mansardă
Scriitorul
E asfințit.
Soarele se retrage sângerând,
cedând câmpul de bătălie al pământului
în favoarea întunericului.
Doar la zenit, lupta fantastică mai continuă încă
și norii se zbat maiestuos, își
România, dragi tovarăși, este o caricatură,
un manechin de paie care ia picioare în gură,
e o babă comunistă violată de țărani
care-i răscolesc prin zdrențe să mai fure ceva bani,
violată din
