Poezie

Evadare

1 min lectură·7 iunie 2004

Mediu

În această zi de primăvară

orașul vreau să-l părăsesc,

să mă pierd undeva, departe,

printre păduri, printre ape, să rătăcesc.

Să mă-nvelesc cu plapuma verde a ierbii,

să mângâi fiecare floare de pom,

să-mi răcoresc inima cu apa din râuri

și, mai ales, să nu văd țipenie de om.

Să stau singur sub cerul albastru

și să conversez cu Dumnezeu

despre dragoste, viață și moarte,

despre cine-aș putea să fiu eu...

Și apoi, când toate s-or pierde în noapte

m-aș întoarce înapoi în oraș,

să mă culc lângă tine, iubito;

să redevin al iubirii ocnaș.

001.784

Cosmin Soameș. “Evadare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-soames/poezie/75901/evadare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.