Scrie Intră în cont

CA

Corneliu Traian Atanasiu

Verificat

@corneliu-traian-atanasiu

Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/

Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

360

Vizite

Cronologie

Corneliu Traian Atanasiu·23 mai 2005

Nu-ți face griji, cît timp singurătățile-s prietenoase și-ți mai poți sărbători singurătatea, tăcerile pot fi încă de miere. Și cînd va fi mai greu, spune-ți: voinicul nu piere, din pelin el face miere! Poate fi o definiție a prestației poetice.

Pe textul:

„Seară de primăvară" de Magdalena Dale

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·23 mai 2005

Îmi place motto-ul tau: \"Doamne, cat albastru ai cheltuit sa nu te vedem\". Comentariul tău îmi pune ceva probleme. O să mă întorc la el, deși mi-ar conveni o femeie.

Pe textul:

„Arzînd corăbiile rușinii" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·22 mai 2005

Lamentația ta rămîne foarte generoasă. Cel puțin pentru gustul meu. Orice ai face, întorsătura frazei se menține tonică. Se simte tot timpul, ca un resort, o înverșunată neresemnare. Salutară.

Pe textul:

„Dați-mi un premiu de fatalitate !" de Dacian Constantin

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·22 mai 2005

cetini de zadă
în vînt veșnic se pleacă
gingaș a tăgadă

Pe textul:

„Hai-ku-Mine" de Dacian Constantin

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·22 mai 2005

Într-adevăr n-am fost atent la \'iar ba-pă lește\'. Și la finaluri. Nici la patetism. O să deschid ochii. Și cel din frunte. Mulțumesc pentru insistență. Am deschis și eu proza ta înstelată și am rămas cu o impresie excelentă. N-am terminat-o, o să dau semne.

Pe textul:

„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·22 mai 2005

variantă

sîngeră frunza
în tomnatice rituri
iarba pălește

sau

sîngeră frunza
’n sinucigașe rituri
iarba pălește

Pe textul:

„Haiku (refăcut)" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·21 mai 2005

Alina, ai așteptat momentul. Poate chiar l-am trecut, simt și eu că e ceva mai organic, mai viu, scăpat de artificiozitate. O replică demnă de talentul tău care mă onorează. Mă bucur și mai mult că am reușit să te provoc la o îndrăzneală bănuiesc cu totul nouă.

Carmen, mulțumesc. Cum vezi, am luat-o de la sfîrșit. Simt că s-ar putea să mi se potrivească genul. Mă obligă la o anume rigoare. Și asta nu-mi displace. Talentul și munca sînt totdeauna compensate de bucuria împlinirii.

Pe textul:

„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·21 mai 2005

Mă copleșești cu o atenție care și vibrează, și conștientizează de ce. Totdeauna cititorii vor ști și vor simți mai mult decît cei ce au comis cu o sponeitate inocentă. Începător în haiku, tot învăț de la cei care mă citesc cu competență.

Pe textul:

„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·21 mai 2005

Gînd la gînd cu bucurie, o vizită vibrantă, nu doar din curtoazie. Cînd cu lenea pe lene călcînd ceva nebaănuit din noi înviază se întîmplă firesc minunea. Cînd îți trăiești alene viața, ea devine o îndeletincire, mai presus de vreo profesie, de vreo meserie. Voi trece și eu pe la tine.

Pe textul:

„O lene frenetică" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·20 mai 2005

O lamentație alertă cu gust de reportaj făcut din mers. Cu revolta și sfidarea omului viu și păcătos de vulnerabil, care nu se știe dacă are vocație de sfînt (\"oasele mele încă nu luminează\"). Aglomerare de reacții, amintiri, replici acide, soluții de moment, neputincioase pentru mai tîrziu. Visele, chiar bandajate, lasă ferestrele deschise.

Pe textul:

„nu vă plimbați noaptea prin pustiu" de silvia caloianu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·20 mai 2005

Există în textul tău un mod discret de a pune în legătură realități rural-banale cu aspirații și lecturi ce exaltau locul, vatra. O lamentație a resemnării, a neacceptării:

Pădure de singurătăți sinucigase...
Ce caut eu aici?
Stelele mele stau la marginea universului ingenunchiate...

Chiar dacă peisajul din jur și cel sufletesc par să se conjuge, fîntîna ta nu a secat. Eu am băut din palmele tale. Și să știi că visele sînt mereu rătăcitoare.

Pe textul:

„Cred ca mi-e deja tarziu" de Gabriela Marieta Secu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·20 mai 2005

Te-am văzut cu un eseu care nu mi-a spus prea mult și am nimerit aici. Mi-a plăcut mai întîi modul de adresare, scrisoare impersonală, deschisă și de fapt doar pretextată. Și tocmai de aceea adresată oricui poate trăi această stare. Apoi invocarea acestor ființe prăfuite care poate știau mai multe. Această jucăușă întorsătură de frază: \"Aștept un sfârșit care nu va veni pentru că sfârșitul e deja aici.\"

Această dezolare are ceva stenic în lirismul ei reținut. \"Ne spunem adio deși nu plecăm nicăieri.\" Rămînem murind.

Pe textul:

„Scrisoare" de adrian jigăranu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·20 mai 2005

Zgomotoase sint nimicurile! (Stiu eu un poet bun care zicea, Dumnezeu să-l ierte: \'Ce e adînc nu strălucește.\')

Pe textul:

„Sexul din poeziile de dragoste. ( 1 )" de B.S.

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·20 mai 2005

Primul și penultimul sînt mai pe gustul meu. Ultimul vers la primul nu-i mai bine așa: beau din potir lumini?

Pentru gîza de pe hrib nu s-ar potrivi mai mult o aspirație în ton minor, ceva cît de cît minuscul?

Pe textul:

„Stropi de rouă" de Ion Diviza

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·20 mai 2005

Reușită atmosfera. Impresia elegantă de simplitate. Toate cuvintele din acelasi registru stilistic. Lectura curge cu gust de miere sfințită. Un galben roșietic, ușor întunecat te oprește în prag de sfială.

Pe textul:

„Atât de liniște" de lucian m

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·19 mai 2005

(surdină)

sporesc alene
se destramă în cercuri
imagini de vis

Pe textul:

„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·19 mai 2005

Bucuros de întretăiere! Ai zis frumos \'imi destrama sufletul rotund\' - citesc \'rotund\' ca adverb si suna bine. De fapt e cu atit mai bine cu cit poate fi citit si asa, si adjectival. Poate ultimul vers: \'pamint insamintat\'.

Pe textul:

„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·19 mai 2005

Sensibilă ideea de vulnerabilitate cînd carnea nu mai poate fi apărată de nici o piele mămoasă. Pe cînd înțărcarea si lepădarea de sine cu pielea rămasă șerpește aninată prin spini?

Pe textul:

„spin" de Monica - Nicoleta Făgețean

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·19 mai 2005

cercurile cresc
se destramă alene
vise-imagini

Pe textul:

„poiana cu ciuperci" de Ion Diviza

0 suflu

Corneliu Traian Atanasiu·19 mai 2005

Nu-ți știu și alte pre-texte. Și tu te crezi, n-ai încotro, buricul pămîntului. Pretext de constatări amare ale apatiei ambiante, ale putrezirii solare. Ale unor vagi rămășițe cu pretenții vitale: \"am toate reflexele vii și toate organele vândute\". Lamentația pare discretă, surdinizată. Spițele unei foste mobilizări au străpuns ca bețele toba scorojită a visului. Recuzita austera a căutărilor mai zărește totuși... \"un punct muzical\". Pare de-ruta care e poate doar o schimbare șovăitoare de rută.

Pe textul:

„punct cardinal de vedere" de ioana negoescu

0 suflu