Haiku

Imi place foarte mult \'brumar\'.
\'ritual\' suna mai bine nerefacut, parca. Varianta refacuta mi se pare mai patetica (\'sange\' mi-a sunat cam dur), iar ultimele silabe ale urmatoarelor doua versuri dau parca o sonoritate nu foarte fericita.
Sunt doar impresii, nu am argumente. Nici nu scriu haiku, si nici macar poezie.
Insa imi place mult haiku-ul, datorez asta unui prieten care mi-a deschis gustul pentru asa ceva, m-a pus sa citesc mult haiku (am gasit pe internet Basho si altii).
Tot el imi spunea ca haiku-ul trebuie sa fie de o simplitate extraordinara, care sa innobileze banalul, cotidianul; sa surprinda o clipa din natura, la care se adauga ceva omenesc, o problema, o slabiciune din sfera umanului.
Altfel, haiku-ul se pare ca are si variante... europene, occidentalizate, ca sa spun asa. Poate ca nu-s rele, insa e clar ca nu respecta spiritul haiku-ului. Iar eu nu iau aceasta derogare de la spiritul sau drept progres, evolutie.
[Cu siguranta ca nu am citit inca destule haiku-uri ca sa am opinii credibile, faptul ca merg totusi pe feeling si nu pe experiente ma descalifica:), am doar... meritul (nu-mi vine alt termen, asta e nefericit ales) ca-mi plac foarte mult haiku-urile si admir ceva esential spus intr-o forma concentrata, iscand in fata ochilor cititorului o imagine trecatoare si emotie deopotriva.

Într-adevăr n-am fost atent la \'iar ba-pă lește\'. Și la finaluri. Nici la patetism. O să deschid ochii. Și cel din frunte. Mulțumesc pentru insistență. Am deschis și eu proza ta înstelată și am rămas cu o impresie excelentă. N-am terminat-o, o să dau semne.