Stropi de rouă

\"Stiai tu Marie
Ca roua e vie?
Ca ea face oua
Si ies pui de roua?
Si asti stropi de pui
Ce umbla hai-hui,
Prin iarba lor mama
De Soare li-i teama,
Caci ziua fierbinte
Cand puiul o simte
aluneca-n moarte
ca maine-i departe...
- De-ar fi dimineata
(zicea pui de strop)
ar fi alta viata,
acum ma ingrop.
S-asa ud si mic
si-mi vine sa tip
ca sunt incolor
si nu cresc un pic
si trebuie, trebuie sa mor...\"

Asa zicea un cantec folk pe vremea cand puisorii mei de roua erau doar liniute strambe pe un caiet dictando special pentru clasa intai.

Noroc cu papuasul ce cu tablouri frumoase ne mai aduc eaminte de roua de demult... :)

Eugen, până a ajunge la final eram sigur că ai scris aceste rânduri jucăușe momentan. Dar poate că așa și este, mai cochetăm și noi. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, fromos cântec! Încer și eu să-ți cânt în strună:

Prin iarba cu greieri
și rouă de-argint
trecea papuașul
la stele privind,
mergea pe ponoare
prin rouă, prin stropi
mirându-se tare
că nu dă în gropi! :)

1. Stare de chin

beau din potirul iubirii
orele mă ning
stelele încep să se stingă

2. Adeseori

potirul luminii
mă umple de fântâni
rămân pe la răscruci

3. cerul noaptea

odrasla naturii
aprinde lumânări de ceară
ninsori sub același cireș

4. Contemplare

luna-nfășată în nori
cuib străin sub tâmplă
stă în rugăciune

Scânteietori, stropii tăi de gânduri, Maria. Momentan sunt ocupat, insa mai tarziu voi incerca să-ți cânt și ție în strună. :)

Primul și penultimul sînt mai pe gustul meu. Ultimul vers la primul nu-i mai bine așa: beau din potir lumini?

Pentru gîza de pe hrib nu s-ar potrivi mai mult o aspirație în ton minor, ceva cît de cît minuscul?

Mulțumesc pentru lectură și pentru sugestii, Corneliu. Cred că ai dreptate, \"beau din potir lumini\" e mai bine. In privința gâzei - ce poate fi pentru ea mai \"în ton minor\"? fructul/floarea din pom?...Am adunat \"stropii de rouă\" dintre ciuperci fără să mai intervin cu vreun retuș. Așa că nu-i târziu să o fac acum...

5. Reflexii

clipind din aripi
umblându-mi prin carne
soarele apune

6. Orizont

negre semne în pagina albă

înfometată speranță
pericolul al nemărginirii

7. Viața

lumii te dărui
clepsidră răsturnată
nemiloasă fiară

8. Iluzii

leagănul vieții ciudată lumină
amintiri sângerate
a timpului răvășit

9. Lașitate

cuvintele mocnite
scutul fragil
al trăirilor

10. Amurg

focul din marginea serii
mă găsește pe mine neaflatul
ca o pata de cer

11. Din iubire
din timpul nostru
ai rămas doar tu
după spălarea păcatelor

Maestre, frumoase cuvinte deși \"rugina paște emoția / negre semne în pagina albă...\" îmi pare un pic forțat...dar nu te lua după mine. Este exact așa cum mi-ai spus de multe ori că sunt un novice. Mi-e greu să înțeleg tendiința poeților de a simplifica un organism minunat care este poezie pînă la stadiul de mesaj sms. Mai avem puțin și ne vom spune poezii prin semne. Să vezi atunci ce frumos o să arate un astfel de site! De ce se întîmlă asta? Viteza prea mare...timpul prea scurt...import de cultură. Mulți vor, dar poezia în ce o vom transforma? Poate în telepatie...

mărgăritare
înșirate pe sait
spre bucuria cititorului

\"ciute cu stele-n priviri\" e un fel de rapirea din serai.
cit despre restul ma abtin, pentru ca as progresa in astfel de comparatii.

\"soare cu dinți
vede-n potirul luminii
proteze de aur\"

chiar si aici iti vad refelexele de epigramist!
fain (foarte)!
cu indivibila amicitie,
Flintobert Breeze

Conturul buzelor,
Atat de sarutate,
Atat de cautate,
Priviri schimbate,
Si credinta.

Dragi prieteni, precum vedeți, ploile fac uneori ravagii chiar și în poienele cu ciuperci. Din cauza inundației, n-am mai putut intra până azi. Picăturile de rouă nu mai sunt ce au fost. De aceea nici nu mai încerc să să le drămuiesc. :)
Vă mulțumesc vouă, tuturora - Maria, Dumintru, Mihai, Tudor, Andrei, Nancy - pentru frumoasele gânduri exprimate sub acest(e) text(e).
Cu drag,

tăcută ascult
explozii de cuvinte
mocnesc în taină

sub teascul dorului
tăcerile mi-au lăcrimat
picături de lumină

pIicături

sub teascul dorului
ne-au crescut la tâmple
semne de taină și lumină

cuvintele tale de dragoste
ghioceii albi
ai gândurilor înnegurate

cuvintele tale de dragoste

spuse nespuse
cândva niciodată</i>

cândva… niciodată</i>
clădesc din nou
pădurea de surcele

pădurea de surcele
se-ntoarce în muguri
visuri cicatrizate

cuvintele tale
nicicand spuse
dar simtite

P.S: de suflete

dogoarea sentimentului
ars
în umbra necuvintelor

visuri cicatrizate
zămislind păsări – cuvinte
mă rog pentru iertare

zămislind păsări – cuvinte
în cuib rămân
goluri pline de sens