Poezie
Stropi de rouă
din Poiana cu ciuperci
1 min lectură·
Mediu
ochi de izvor
ciute cu stele-n priviri
beau din potir de lumini
* * *
soare cu dinți
vede-n potirul luminii
proteze de aur
* * *
copilul meu dalb
din verde în verde trecând
odrasla naturii
* * *
soare cu dinți
luna-nfășată în nori
zace de friguri
* * *
clipind din aripi
pe streașina hribului gâza
se crede pe-o buză cer
* * *
rugina paște emoția
negre semne în pagina albă
blazare în gri
* * *
pe tine gândindu-te
lumii te dărui
altul
* * *
pământ hrănit cu moarte
și adăpat cu lumină -
leagănul vieții
* * *
rostite ard gandite mocnesc
tacute explodeaza
cuvintele
* * *
focul din marginea serii
arde tamâia de fluturi
noaptea se-nchină
* * *
decolorat chipul
după spălarea păcatelor.
rămâne conturul
0265845
0
Ca roua e vie?
Ca ea face oua
Si ies pui de roua?
Si asti stropi de pui
Ce umbla hai-hui,
Prin iarba lor mama
De Soare li-i teama,
Caci ziua fierbinte
Cand puiul o simte
aluneca-n moarte
ca maine-i departe...
- De-ar fi dimineata
(zicea pui de strop)
ar fi alta viata,
acum ma ingrop.
S-asa ud si mic
si-mi vine sa tip
ca sunt incolor
si nu cresc un pic
si trebuie, trebuie sa mor...\"
Asa zicea un cantec folk pe vremea cand puisorii mei de roua erau doar liniute strambe pe un caiet dictando special pentru clasa intai.
Noroc cu papuasul ce cu tablouri frumoase ne mai aduc eaminte de roua de demult... :)