CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Cred că nu se mai poartă simplitatea, firescul, modestia gestului. Poate că poezia nu e scrisă doar de profesioniști cu mîinile ca catifeaua (n-am evitat-o).
Mi se pare cum nu se poate mai decentă omologarea celor trei întîmplări cruciale ale vieții: nașterea, iubirea, moartea. Toate trei asimilate firescului aspru și delicat în acelasi timp al creației.
Mi se pare cum nu se poate mai decentă omologarea celor trei întîmplări cruciale ale vieții: nașterea, iubirea, moartea. Toate trei asimilate firescului aspru și delicat în acelasi timp al creației.
Pe textul:
„cu mâinile-năsprite" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextDe data asta trebuie să-mi cer scuze, am intrat așa cum mă introduce avertizarea din mail-ul meu și, sînt logat greșit pe limba engleză, de aceea te-am găsit fără texte în limba engleză. E vina mea și încerc să o repar așa. Am spus ceva greșit în intervenția anterioară.
Pe textul:
„Paradigma răbdării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextcred că există o neînțelegere, care poate ține și de un context emoțional pe care nu-l cunoșteam: văd că ți-ai retras toate textele. E un semn fulgerător, cum spui tu, de nerăbdare, de precipitare. În nici un caz nu vroiam să te supăr cu replica mea. Dacă ai fi citit cu atenție și celălalat text, ai fi înțeles că nu contest nerăbdarea fulgerului care este viața noastră, dar îl resimt și fragil ca un picior de lăcustă. \"Răbdarea mălăiață\" sînt cuvinte din textul celălalt și nu o ofensă la adresa ta.
În rest, ești, evident, băiat mare și vaccinat.
În rest, ești, evident, băiat mare și vaccinat.
Pe textul:
„Paradigma răbdării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCu sau fără sfială, Heidegger analizează într-un text de referință un vers profetic al lui Holderlin (nu știu să pun tremă):
\"în chip poetic locuiește omul pe acest pămînt...\"
Îmi place \"te-ai îndurat să exiști\" mai mult decît a lui Nichita minune că ești, întîmplare că sînt.
\"în chip poetic locuiește omul pe acest pămînt...\"
Îmi place \"te-ai îndurat să exiști\" mai mult decît a lui Nichita minune că ești, întîmplare că sînt.
Pe textul:
„patimi mascate" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextNu vorbeam de răbdarea mălăiața pe care o vizezi tu, ci de una care nu-și propune nicidecum să anihileze nerăbdarea, ci doar să-i corecteze excesele care o irosesc infructuos, prelunîndu-i însă energia dorinței și impetuozitatea năzuințelor.
Citește și Răbdare și împlinire.
Citește și Răbdare și împlinire.
Pe textul:
„Paradigma răbdării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextDe ce n-ai avea curajul să spui, chiar dacă nu-i așa reputat: conform principiului bucuriei. Este și asta o joacă interesantă, să faci poezie cu un limbaj în marginea registrului tehnic, științific, abstract. Și, ciudat, îți reușește! Au un farmec cuvintele astea ce dibuie dupa stari delicate: moderator al starii de decizie, holograma a mintii in expansiune, deschizind in aceeasi secventa, fereastra catre lumile bine imblinzite ale perceptiilor mai subtile.
Amușinez și eu aburul ritualului matinal și mai adast:
sa se scurga prin clepsidra nisipul
asteptarii...
Amușinez și eu aburul ritualului matinal și mai adast:
sa se scurga prin clepsidra nisipul
asteptarii...
Pe textul:
„el imi face intotdeauna cafeaua..." de angela furtuna
0 suflu
ContextRimează frumos uitarea de sine cu reconfortanta îmbrățișare de humă. Veșnicia ca implozie în clipă. Trăim doar în răs-timp, în aceste întîrzieri de-o clipă.
Pe textul:
„fără nume" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextDe data asta îndrăznesc. Privitul în ochi, în ochii ei, m-a fascinat și m-a pierdut de cîteva ori. Într-adevăr, are iz de veșnicie neiertătoare cu catastrofele din jur. Incendiul e înainte sau după?
vântul risipește vara
de pe buzele tale
luând forma pătimașă
a flăcării
Zeul invocat n-o să spună nici o vorbă, este deus otiosus, va sta veșnic sub semnul crepusculului:
zeu rătăcit
în insula fericiților
vântul risipește vara
de pe buzele tale
luând forma pătimașă
a flăcării
Zeul invocat n-o să spună nici o vorbă, este deus otiosus, va sta veșnic sub semnul crepusculului:
zeu rătăcit
în insula fericiților
Pe textul:
„Altar în crepuscul" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextAșa-i că și c-o floare se face primăvară în suflet? Și cu o vizită, și cu un mic și grațios comentariu! Comentariul anterior trebuie să fi fost un mic poem. Doar știi - adevăratele poeme zboară!
Pe textul:
„Note la Ioana" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextLume nouă pe la mine! Te mai aștept. Și eu îmi încerc dinții de o vreme, fără succes, cu poemele tale. Aștept să-mi crească unii mai subtili.
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextPoate că toate îți vin fără să te gîndești prea mult, dar acest \'în corzi\' - noroc, potriveală, premeditare - face toți banii: încordare, acordare, încolțire, nestare, luptă. \'Cocioaba de metafore\', \'scrâșnet de papuc peste rouă\' și o tristețe care se impune vitejește:
traducându-i așteptarea din ciorchine în must
din când în când sângele ei răzbate
prin bandajul acestei iluzii
traducându-i așteptarea din ciorchine în must
din când în când sângele ei răzbate
prin bandajul acestei iluzii
Pe textul:
„silentio stampa" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextCred că una din însușirile poeziei tale este o anume frenezie tonică. Lucrurile triste și grave devin, prin cadența pe care le-o dai, viguroase, robuste. Tablourile au o tentă expresionistă, săr din ramă, se revarsă, își caută zarea. Cititorul respiră o austeritate care îi ozonează plămînii tabagici:
înveți pe de rost alfabetul absențelor
se dedulcește la sobrietatea vieții rătăcitoare prin deșertul fermecat al apelor:
mana cuvintelor nu te-atinge-n pustiul deltei
se leapădă de sine pentru a se pierde în contemplare:
uită-ți numele
aici până și soarele a naufragiat
pe-un recif de nori
înveți pe de rost alfabetul absențelor
se dedulcește la sobrietatea vieții rătăcitoare prin deșertul fermecat al apelor:
mana cuvintelor nu te-atinge-n pustiul deltei
se leapădă de sine pentru a se pierde în contemplare:
uită-ți numele
aici până și soarele a naufragiat
pe-un recif de nori
Pe textul:
„sensul vâslei" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextO dorință nemăsurată de tachinare tandră în rîndurile tale. Jocul erotic înscenat cu fast autoironic fără să piardă nimic din gravitate. Dulcile suferinți, frămîntările născătoare de fluturi, \'violul\' care zice nu și da.
Pe textul:
„conclusiv" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextBine ochite, cu nonșalanța celei ce trimite ocheade provocatoare lucrurilor. Și toate lucrurile o cred, se înviorează brusc și o petrec la rîndul lor tandru cu priviri invidios-recunoscătoare.
Pe textul:
„ocheadă" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextrevin-o, peștera-i cu program non-stop. Și știu că nu vei lua vreo stalactită în boccea.
Pe textul:
„Jurnalul cerului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextaștept
să se scurgă
nisipul tristeții
pin\' la ultimul fir
am sa răstorn apoi
clepsidra
in golul disperat
al săptămînii viitoare
să se scurgă
nisipul tristeții
pin\' la ultimul fir
am sa răstorn apoi
clepsidra
in golul disperat
al săptămînii viitoare
Pe textul:
„nu imi plac duminicile" de Adina Batîr
Recomandat0 suflu
ContextCum să scrii precipitat despre răbdare? Înainte să-ți faci din viață o îndeletnicire? Mi-ar plăcea ca trecătorii să se molipsească un pic. Să-i prindă gustul.
Pe textul:
„Paradigma răbdării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎncep să mă tem că, scriind așa de bine, asentimentul celor ce mă citesc o să devină tot mai laconic, pînă la a deveni tacit.
Pe textul:
„Paradigma răbdării" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextȘi iute, și fără tropăială. Texte alerte și pline de o reconfortantă autoironie. Amestec ciudat de vîrste, recența presează statornicele obișnuințe. Caraghioasă viața asta!
Pe textul:
„Kakaia tiehnika" de Nicoleta Stefanescu
0 suflu
ContextPentru că nu te mai reîntîlnesc mă întorc la acest poem cu un titlu incitant. Mă seduce oscilația între fugă și căutare, între teamă și nevoie, între pierdere și plăsmuire, între dorință și sfidare. Născocirea dibace a unui trup subțire de amforă mirată de licoarea crudă strepezind dinții bărbatului.
Și totuși doar boboci de lut...
Și totuși doar boboci de lut...
Pe textul:
„Pregătiți-mi două mâini și-o gură pătimașă" de Codrina Verdes
0 suflu
Context