Corneliu Traian Atanasiu

Întîi am așteptat crezînd că cineva chiar se ocupă de ce se petrece pe site. Apoi am trimis un mail. Date: Sat, 10 Dec 2005 21:02:12 -0800 (PST) From:\"Cornel Atanasiu\"

Þi-e, Doamne, ochiul, în scorbura tăriei, înrourat, greu fagur de lumină. Sub pleoapa-ți crud, amarnic strînsă, țîșnesc arcușuri pe viori de umbră și rugină. Se sting, pe corzile viței

să te strivesc - ca această lacrimă pleoapele

imagine găsită și prelucrată de Dana Maria Onica

Vine și momentul cînd scribul se apleacă asupra sa și se întreabă: de ce scriu? cum de scriu? ce rost are? ce urmări? cui îi e de folos? Oare ce-i ce scriem aici putem da seamă de gestul

* Vîntul rupe crengi - un mugur se desface sub nori scămoșați. * În bălți lucește soarele convalescent - s-a dus zăpada.

prin norul cel tulbure suluri de foc fac lumină cu multă sudoare îți vei răscumpăra însingurat copilăria alături de-o carte țesută din răspunsurile cele mai demne nebunia-ți vei

Sub titlul Insomnie, Constantin Iliescu publică trei poeme exemplare. gongul pendulei - aceeași rezonanță noapte de noapte doisprezece pași de la pat la fereastră - până la ziuă strada în beznă

(acest text poate fi citit ca un gen de aplicație a ideii din Uitarea de sine ) Avem un apetit marcat pentru locurile din care viața care palpita odată a dispărut lăsînd doar vagi urme. Arheologia

* Car oprit în cîmp Să urineze boii – Tăcut Orion * Corbi în pomii goi – Prin aburii suflării Pieziș razele * Vîntul înghețat – Doar preșul sărbătorind Flutură-n balcon.

* cer adînc răsfrînt în picurul din geană - bătrîn la soare * prin ploaie la drum cu-n castel în spinare - acasă mereu * frunziș nou sub vînt doi mesteceni în Prier

(imaginea prin bunăvoința D.M.O.)

(După ce am citit Mitul lui Sisif - absurd, fericire, agonie... al lui Lucian Mușet simt nevoia unor nuanțări.) Cred că mai important decît conștientizarea situației absurde este patetismul

(zi cu vînt) vînt tînăr suflă în sîni de fete-n floare - iole noi pe lac

numai un punct pasager de vedere în vasta reverie precipitînd pretextele minunii mici cuiburi unde sălășluiește suverană părăsirea iar nostalgia își depune răbdătoare imaculate

doar trece coama dimineții și nădușit murdar sleit cuceritor și cucerit descalecă-n nebănuit tărîm de brume stă proțăpit bondoc și crăcănat înfipt și trîmbe de mînioasă-uimire îi

nori albi destrămați - bătrâna albăstrește cearșafuri vechi Cristina-Monica Moldoveanu Îmi place să insist asupra imaginilor pentru a descoperi aproape senzorial firele în care ele se despletesc

ceașca aburind - verde abia înfiripat triluri ascunse

(coregrafie) bat sarabanda galopînd pe umbrele picurii-n ropot

amiaza tîrzie dogoarea tăcerea totul zăcînd în robia siestei singur copil in toropeala rosturilor așteptări harnică rumoare de neînțelesuri și inima goală stup in primăvară

Pe site-ul agonia de zor se-agită-o pionieră. Umblă hai-hui prin pagini, de-a dreptul alandala, și pe de-a rîndu-i tropăie impertinent sandala. Și comentează sacadat ca o…

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 st1\\:*{behavior:url(#ieooui) } /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable

Þi-e Doamne ochiul, în scorbura tăriei, înrourat, greu fagur de lumină - sub pleoapa-ți crud, amarnic strînsă, țîșnesc arcușuri pe viori de umbră și rugină. Se sting, pe corzile viței