Poezie
Descălecare
1 min lectură·
Mediu
doar trece coama dimineții
și nădușit murdar sleit
cuceritor și cucerit
descalecă-n nebănuit tărîm de brume
stă
proțăpit
bondoc și crăcănat
înfipt
și trîmbe de mînioasă-uimire
îi zbucnesc pe nări
mîna-i vicleană
satisfăcută cată-n barbă
cînd cearcă
crunt pe sub sprîncene
să prețuiască
țara ce va să jefuiască
dar soarele
lacheu întîrziat efeb parșiv
cu iutea-i rază îndemînatică piezișă
îi fură de sub nas
argintăria
risipită sub lună de orgia nopții
biet barbar stupid
și crăcănat fără de leac
001.853
0