Cornel Ghica

Cred că acel „tu unde te mai umanizezi?” este punctul forte al acestei întregi desfășurări poetice.
Mi-o plăcut această fericită „cerere în prietenie”, „împreună fiecare / cu fiecare”, într-un spațiu limitat de timpul care fuge „ca un proaspăt pensionar / (care) își pune sîngele în mișcare / săracu’ / i-o fi înghețat picioarele”.
O poezie de „veseli-m-aș și n-am cui”, reușită în ansamblu, care (repet) se-nvârte în jurul acelui (foarte bine-conturat) „tu unde te mai umanizezi?”.
Fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Deși este un melc fără cochilie, „cu buzunarele spre sud”, această poezie atrage (tocmai) prin contextul unei găsiri sau re-găsiri sau ne-găsiri succesive, amânându-se într-o continuă căutare.
mi-o plăcut „de mult nu mă mai mint: cobor la prima poezie / iritarea din întrebările celorlalți călători / m-a determinat să rămân / îmi place să mint / să spun DA! și apoi / să le amân banalul clipei următoare”; o frumoasă definiție ca o afirmație rostită din minciuni ca-ntr-o trecere în „banalul clipei următoare”.
De remarcat (în mod deosebit) strofa a 3-a, bine-creionată întru imagini-mesaj care atrag cititorul.
Frumos.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

dincolo de \"etica despre cer și nori\", mi-o plăcut această temere de fericire, regăsindu-mă (într-un fel) printre gândurile (tale) \"atât de tăcute.. / ca niște ace de diamant\".
interesante aceste \"interioare gri, un fel de Andrieș unicolor, desenat într-un cântec simplu, dintr-o bucată \"în care să ne pese / și atât\".
un poem în continuare scris dintr-acel \"de-aș fi știut\", din care înțelegem viitorul ca o recuperare a trecutului.
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

apăi, dracu\' mai știe care-i text bun sau nebun, care-i poezie sau nu, care-i scriitor sau cititor, ce e bun și ce e rău, care-i sincer, care-i obiectiv și care-i pupincurist, în tot acest spațiu virtual, real, românesc, global, etc.
asta e: nu ne rămâne decât să bem, să citim, să îndurăm, să scriem și să așteptăm, cicatrizați într-o minciună \"agonizantă\".

îți mulțumesc pentru trecre și pentru citire.
Sărbători Fericite și-o liniște albastră să ai, elian.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Ligia,

(și yo) cred că sunt destui „steluțari” „care au puterea de a evidenția obiectiv texte” și (mai ales) scriitori…dar, din păcate, lipsesc cu desăvârșire, nu se manifestă, stau ascunși într-o…
sigur c-o să țin „faith”-ul în buzunarul de la piept, așteptând să cadă meteoriți și…


Carmen,

Da, Carmen, ai dreptate.” În definitiv nu contează ce spui, ci cum o spui și unde/când o spui; contează forma și contextul” (http://www.agonia.ro/index.php/personals/1739083/index.html).
„... sunt puține idei în lumea asta și foarte puține sentimente. Nelimitata (noastră) forță e în formă. Valoarea (noastră) e în șansă, în context, în multul puțin sau în puținul mult.
(tocmai d-aia) nu cred în valori...” (http://www.agonia.ro/index.php/personals/1739806/index.html).

„femeie,
de ce îmi ceri să-ți scriu
de ce îmi spui să te iubesc
de ce vrei să trăiesc cu tine
când pot foarte bine să gândesc
și să merg întotdeauna
mai departe”

vă mulțumesc pentru prezență, doamnelor
Sărbători Fericite și liniște în suflet.

Cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

dacă majoritatea celor care au \"puterea\" (și norocul - mulți dintre ei) de a \"înstela\" (galben și/sau roșu) ar gândi și ar acționa ca tine, atunci \"agonia\" ar deveni un context favorabil unei literaturi de calitate și, dublată de inițiativele unor oameni pragmatici, ar putea (chiar) ieși în Arenă, acolo unde cititorii (ne)avizați nu ne cunosc, nu ne iubesc, nu ne urăsc; ne apreciază sau ne huiduie.
dacă toate aceste interminabile comuri de susținere s-ar reduce substanțial, iar calitatea în exprimare s-ar manifesta fără resentimente, atunci am putea atrage din ce în ce mai mulți scriitori cu talent, care s-ar putea exprima într-un mediu (virtual) responsabil.
de aceea, apreciez la tine calitatea în gândire, pe care o manifești când trebuie și cât trebuie.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Sunt surprins de această „înstelare” (și bucuros, în același timp, subiectiv vorbind), mai ales că mă obișnuisem cu aceleași comuri de susținere, aceleași „înstelări” (galbene sau roșii) între (mereu) aceiași indivizi / individe. Uite c-ai avut darul să mă scoți din obișnuință și din liniștea mea de nebun anonim.
Cât despre poezie, sincer, nu mă așteptam (datorită tentei de misoginism) să fie re-cunoscută (tocmai) de o femeie.

Am să ascult \"Pimpf\" și-am să citesc din tine. ne re-vedem (în curând).

mulțam de trecere și de citire.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

teodor,

e un final în care am încercat să \"descarc TOT\"; uneori e (mai) bine să scapi de greutatea unor povești care se petrec lent, peste tot (în tine), să le killărești în mâini ca pe niște cuvinte care nu se mai pot auzi.

marius,

da, de multe ori încerc să descifrez prezentul-vechi. mă gândesc la detalii ca la niște simboluri asamblându-se (într-una) în jurul lumii.

onorat de prezență, domnilor.
mulțam de trecere și de citire.


cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

o poezie care nu dezamăgește; o stigmă simțindu-și începuturile ca niște \"iriși sub stânci\", până-n sfârșiturile care \"încep să se zbată\".
mi-o plăcut această desfășurare poetică, bine-scrisă, într-un relief metaforic interesant, deși nu are (încă) o personalitate bine-definită.
am remarcat (în mod deosebiz) \"Toți clovnii sunt gri și gri e toată / bucuria din brațele tale\".
e o poezie plăcută în exprimare și vizualizare a unei realități ca o stigmă simțindu-și începuturile până la sfârșit.
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

http://www.agonia.ro/index.php/personals/213108/index.html

cândva (în \"Jurnalul uni simplu...\") mă întrebam cum va arăta ultima mea idee, ultimul meu cuvânt, ultimul meu sunet.
descopăr în această poezie că se poate merge mai departe, de acel viitor din viitor, în acest viitor din prezent, în acest \"mâine\" așezat \"între două cuvinte\"; acest \"bună ziua\" pe care-l dorim cu toții, în indiferent ce context social, sufletesc, uman și tăcut spațiu în care de multe ori \"clipele se scurg / în altă istorie\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

mi-o plăcut ideea acestor anotimpuri în jurul cărora se învârt, ca-n două sfere - una-n cealaltă completându-se și rotindu-se -, o intreagă materializare vizual-pipăibilă a unor sentimente care, la rândul lor, se transformă, uneori până la des-figurare, în interior, \"întotdeauna pe oasele mele lucioase / neobișnuit de albe și subțiri\", și în exterior, într-o \"vară tropicală / până pe pielea aurie a toamnei / până la întâlnirea altor lumi / în prelungirea țesuturilor\".
deși sunt unele \"scăpări\" din punct de vedere stilistic, ansamblul creat păstrează, într-o formă reușită, ideea-sentiment pe care ai dorit s-o transmiți.
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

e o poezie simplă, ca o zăpadă. e o poezie care-și așează gândul, precum o ninsoare, într-o liniște a spațiului și a timpului care o petrec într-o desăvârșitâ trecere.
totul pare stratificându-se printr-o așteptare desenată contemplativ între aproapele-sfârșind și aproapele-începând.
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

revin \"într-o zi\" ca aceasta, în care \"arunci la întâmplare / ca pe o cămașă murdară\" o femeie-străină, un prea-cunoscut demon.
am fost atras (în primul rând) de multitudinea reușitelor metaforice și a comparațiilor bine-scrise.
este un ansamblu reușit, construit din particularități metaforice și imagini-mesaj, care leagă, între ele, o întreagă desfășurare, repetabilă în structură, neschimbându-și ideea \"eliberării\", ci doar sensul percepției, de la \"femeie / veneai beată dar tot știai drumul\" până la \"femeie, din mine vor ieși / încă 1000 de oameni care au stat momeală\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Un dialog sublimat, între două stări (el și ea), de la unul către celălalt, într-un spațiu limitat de însăși ne-mișcarea genunchilor, brăzdat, ca o rană luminoasă, de „fanta de lumină” care „ajunge până la inima / deformată haotic de la ultima îmbrățișare”.
O poezie într-o dragoste. O dragoste într-o poezie „prezentă / mereu în camera mea”; o hologramă care „are frac, papion / la manșete aceiași butoni de aur”. Interesantă este (și) această privire (mereu) în genunchi, într-o beznă aparte, „ca-ntr-o grotă”, acolo unde de „mai bine de două ore / nici un clinchet de om”, atunci când „spusele magilor devin cioburi”, iar sângerarea acestei așezări întru așteptare, își diluează esența (închisă) „în diverse culori” (deschise).
Mi-o plăcut „zâmbetul tău îmi pare un erou întors din exil”, ca o geometrie facială transpusă într-o altă dimensiune, păstrând o doză minimă de speranță și autenticitate, deși această întoarcere nu se poate defini, nu se poate știi „dacă este acuzat sau acuzator”.
De reținut și dimensiunea mișcărilor, în ansamblul lor, pendulând „pașnic” în „întrebările / ca un clovn (prin) niște cuvinte umplute cu aer”.
O poezie dintr-un sfârșit, într-o dragoste căutând „cu mâinile în beznă”, ca o „atingere sugrumată” așteptând.
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

am găsit aici o \"tăcere\" delicată, adunată \"în sute de cercuri din lemnul tăiat\".
deși este scrisă într-o formă clasică, are o expresivitate aparte; duce cu sine un stil bine-conturat, o idee și-o formă plăcută gândului, auzului, văzului.
mi-o plăcut această \"tăcere\" (repetabilă până la o nouă tăcere) ca \"un fel de privire aiurea\", încadrată în timpul \"colindului acesta mereu și stingher\".
de remarcat, din această \"tăcere\" poetică, întreaga (sa) tăcere \"cu tot cu înghețul și formele ei\".
o poezie tăcută, expresivă, ca o \"femeie tăcând între-atâtea femei\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

până la urmă, sentimentele, în esența lor, sunt aceeași stare pe care o respirăm împreună / separat / în doi, aici sau oriunde. ne plimbăm între limite, în aceeași dimensiune mișcându-ne ficare trăire ca o dragoste necuprinsă (esență a subiectivismului neînțeles).

mulțam de trecere și de citire.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

o poezie ca o efemeră manifestare dansată pe un simbol, o notiță într-un calendar repetându-se în aceeași dată în ani diferiți, o întreagă explicație re-dată unui reușit ultim \"dans împreună\".
mi-o plăcut acest dinamism tăcut petrecându-se \"pe trotuare / țăcănitul umed din pași / strivește nervuri rătăcite\" (superb!). e o strofă încadrată vizual de 2 fotografii încântătoare, ca un tablou al unui sentiment profund, exteriorizându-ți astfel o ne-sfârșită toamnă începută dintr-o uitată zăpadă, nevăzută ființă îngropată în \"cenușa din suflet\".
o poezie aparte, \"mușcată de fluturarea unui gând / fără soartă\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

este o \"nocturnă\" interesantă din punct de vedere imagistic; o poezie care se susține \"arhitectonic\" pe umerii acelui trup de bărbat, ca un templu pagân, vizualizând (în același timp) un spațiu închis, presat \"într-o amintire străină\".
o amintire care continuă în \"minciunile frumoase despre / o catifea care învelea / sărutul trivial\", ca un spațiu în spațiu limitându-se într-o închidere pierdută în timp.
mi-o plăcut și acea \"imagine alungită a unui zeu / sfidător nesfârșit îmi condamnă / la moarte blândețea\".
sfărșitul este bine-gândit, focalizând un sentimet, o stare care încheagă întreaga poezie într-o \"nocturnă\" reușită.
felicitări.

citindu-ți poezia, mi-am adus aminte de o încercare mai veche (de-a mea)http://www.agonia.ro/index.php/poetry/94762/index.html

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

este o poezie cu reîntrupări succesive, venite dintr-un început interior, perpetuându-se / prelingându-se pe \"marginile trupului\" și găsindu-și locul într-un exterior de cuvânt rostit / văzut / re-simțit printr-o altă așezare interioară, ca o spirală, \"o pată de culoare pe fața luminoasă a vieții\".
interesantă această \"scurgere de suflet\", ideea acestui vas \"vărsător\" (\"pahar închinat destinului răsturnat\") peste întreaga desfășurare de timp luat ca reper, ca dimensiune învelită \"rece și incolor\".
mi-o plăcut ideea, chiar dacă din punct de vedere stilistic poezia nu se ridică la nivelul cerințelor (așa zis) moderne.
o poezie privind \"peste marginile lumii / în fiecare\". o poezie \"pentru fiecare nou venit la chemarea vieții\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica