Poezie
îmbolnăvim pământul în sus
1 min lectură·
Mediu
îmbolnăvim pământul în sus
cu sunetele noastre căutând dilatate
ecouri printre noi dispuși
în linii și păcate
ne recunoaștem după propriile statui
ca două pietre sărutându-se-n aer
privim ce-a mai rămas din noi
în spațiu\' dintre două șoapte
ne uităm răstigniți într-un iris
regăsindu-ne bătrâni prin lifturi
tu cotropind diurnul acesta trist
eu înfrigurându-mă cu fluturi
și trupuri ne vor rezema în aripi
pân-o să atingem pământul sus
îmbolnăviți zâmbind cu rădăcinile tăiate
o să ne atingem tăcuți cu lacrimi
și n-am să-ți spun
și n-am să-ți spun
nici până atunci
că am să iubesc
și după moarte
023.273
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Ghica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Ghica. “îmbolnăvim pământul în sus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-ghica/poezie/1758272/imbolnavim-pamantul-in-susComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ciudat sentiment am, poezia ta mă definește în ceea ce simt... și ce cuvinte aș putea spune mai mult decât frumusețea versurilor tale? Felul în care ai întrupat sentimentele legate de momentele vieții dovedește harul poetic pe care-l ai!
0
până la urmă, sentimentele, în esența lor, sunt aceeași stare pe care o respirăm împreună / separat / în doi, aici sau oriunde. ne plimbăm între limite, în aceeași dimensiune mișcându-ne ficare trăire ca o dragoste necuprinsă (esență a subiectivismului neînțeles).
mulțam de trecere și de citire.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
mulțam de trecere și de citire.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
0
