Ieși afară din mine femeie, străino

revin \"într-o zi\" ca aceasta, în care \"arunci la întâmplare / ca pe o cămașă murdară\" o femeie-străină, un prea-cunoscut demon.
am fost atras (în primul rând) de multitudinea reușitelor metaforice și a comparațiilor bine-scrise.
este un ansamblu reușit, construit din particularități metaforice și imagini-mesaj, care leagă, între ele, o întreagă desfășurare, repetabilă în structură, neschimbându-și ideea \"eliberării\", ci doar sensul percepției, de la \"femeie / veneai beată dar tot știai drumul\" până la \"femeie, din mine vor ieși / încă 1000 de oameni care au stat momeală\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

ai aici un text cu imagini interesante, desi imi pare prea descriptiv pe alocuri.
Mi-au placut
\" scoate-ți tejgheaua și vinde-ți morții în altă parte\"
si
\"[...] să te ții de balustradă
dacă nu îți plac înălțimile mele\"
As umbla la titlu, as renunta la \"afara\", pentru ca nu prea ai cum sa iesi inauntru...sau poate ai :)

\"ieși afară\" este un pleonasm. în rest e bun textul. mersul ei prin tine, parcurgerea lăuntrică, apăsarea. e nițel brusc, agresiv, cu nerv dar nu în sens peiorativ. strofa a treia m-a dus cu gîndul la niște filme vizionate la bio, în care medicii în timpul operației scoteau viermii din inimă, din ochi. n-am rezistat să privesc pînă la final. aici e cu alt sens, însă tot parazitează. e bun finalul, înălțimile, raportarea la turnul lui babel, da, demnitatea deci.

cornel-stefan,
ai scos in evidenta cateva versuri cheie ale poemului. trecerea ta fidela ma face sa simt speciala.
ligia,
am sa ma tin de balustrada ce s afac daca iubitul meu are niste inaltimi ametitoare si nu ma mai suporta, ma supune la teste.
ecaterina,
da, textul e putin agresiv,exprima nu o stare ci pur si simplu nu stiu ce mi-a venit sa imi imaginez ca iubitul ma da afara, pt ca stiu ca nu e adevarat, nu are cum. cat despre iesi afara din mine/din camera/din curte nu e pleonasm.
va multumesc si va mai astept,
mcm

Femeia o vezi ca un “parazit de argint” ce circulă prin atrii și ventricule, ca un “vierme” ce sapă în vene “tranșee”.
Și totuși femeile ne umplu inimile cu extaz, iar frumusețile lor ne colorează cu fantezii și dorințe idealurile.