cerere în prietenie

veseli-m-aș si n-am cui, veseli-m-aș codrului si m-as da pe sase scanduri ratacite printre ganduri. nu ne-am auzit de-o vreme buna. bine ca ne auzim acum cand Ragno tese mai fin pe limba marelui orologiu din turn si Zeriab canta-n ninsorile de Carciun... sa dea Domnul an bun!

aici ai pus accentul pe contrapunct-la-fix!

fiara din mine o duce de minune
chefuieste păcatele lumii
sau plînge nașterea neprihănitului
totul e fericit de rece îmi tremură
și creierii din cap
nu atît de frig cît pentru tine

tu unde te mai fericești?

cu siguranță că dintre toți autorii agonici numai tu puteai să îți căpătuiești poezeaua cu un așa titlu, parcă ar fi replica aia din Preda: \"domnișoară, vreți să împărtășim deseară 2 scaune la gradină?\":)))

aici parcă ironia aia jucăușă a ta și tonul șturlubatic sunt mai atenuate puțin,

am citit și îți las semn

nu plec fără să îți spun Sărbători fericite, Asztalosule!

PS: am ratat Iașiul anul acesta, tare îmi pare rău, dar la anul sigur voi fi acolo:)

esti gelos pe fericirea altora:) si mai cred ca poti sa te iei cu o mana de alta, ca sa fii si tu tinut de mana. mi-o placut fiara din mine o duce de minune, te prinde bine imaginea asta.

Cred că acel „tu unde te mai umanizezi?” este punctul forte al acestei întregi desfășurări poetice.
Mi-o plăcut această fericită „cerere în prietenie”, „împreună fiecare / cu fiecare”, într-un spațiu limitat de timpul care fuge „ca un proaspăt pensionar / (care) își pune sîngele în mișcare / săracu’ / i-o fi înghețat picioarele”.
O poezie de „veseli-m-aș și n-am cui”, reușită în ansamblu, care (repet) se-nvârte în jurul acelui (foarte bine-conturat) „tu unde te mai umanizezi?”.
Fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Ioane:un Craciun savuros si un an bun si tie chiar daca pe litoral nu se inghesuie lumea aveti spatii libere de desfasurare mersic de aprecieri amical si fain frumos...:)
Dana:titlurile ma caracterizeaza tre sa fi penetrant si bandit totodata cu ele altfel esti ignorat cu brio mi-ai lipsit nemotivat la Iasi a fost o feerie cu tot inghetzul sarbatori savuroase iti dorex si fa-te faina ca vine anu nou sa ne prinda balshoy si superfericiti...:)
Adriana: gelozia e afisata ironic nu stiu daca se obs. dar in fine fiecare cu fiecare cum i se pare mersic de apreciere si semn sa ai sarbatori luminiscente sa fi sufocant de iubita si toate cele...:)
Cornel:daca e sa subliniem precis valentele textului sa mai adaugam si conotatia orfica si suntem aproape exhaustivi gata cu aprecierea.Rezon ai avut la faza cu umanizarea acolo e miezul ma bucur ca se puncteaza esential demersul poetic de fata si iti urez sarbatori cu miez savuros...:)
Tuturor amical si fain frumos,

george, imi primul rand sarbatori fericite ! in al doilea rand sa treci la lucruri mai serioase si sa nu scrii tot asa cliseic ca in prima strofa. punctez: pensionarul, diacriticile lipsa pe alocuri, as sterge ultimele 4 strofe. ceva scurt si bun, nu vreau sa bati campii. :)

pensionarul e o pata de culoare acolo dar cu cliseul ai dreptate doar ca idee, in primele versuri.Diacriticele sunt la locul lor, ca sarmalele as spune,pentru ca sunt geamada amu si nu-mi plac.De sters sterge fiecare in gind ce nu-i place si ramine cu bunatatile lui.Asa ca sarbatori savuroase iti doresc, amical si fain frumos,

George,
un text ca un pre/text al spatiului regasit. intre ludic si oniric, poemul capata contur si culoarea prieteniei.

Sarbatori fericite!
cu prietenie,

thanx pentru semn om bun sarbatori savuroase si luminiscente si tie la botoshani, un an nou superb si mult succes...:)
amical si fain frumos,