mireasa șarpelui (4)

Un text frumos și plăcut dar îndeosebi finalul;
\"ca un zgomot de armă descărcând TOT pustiul rămas între noi\"
Cu sinceritate,
Teodor Dume

Am vorbit undeva de hermeneutică, versurile tale au o simbolistică a sentimentelor cu amprenta ta inconfundabilă... e o resemnare \"adânc\" însemnată în urma constatării \"pustiului rămas între noi\" în acest \"s-ar putea să ne fie mai bine/mai adânc/ mai adânc să ne înăbușim consolările într-un munte până la refuz...\" La mai bine și Binecuvântarea inspirației să nu te părăsească!

teodor,

e un final în care am încercat să \"descarc TOT\"; uneori e (mai) bine să scapi de greutatea unor povești care se petrec lent, peste tot (în tine), să le killărești în mâini ca pe niște cuvinte care nu se mai pot auzi.

marius,

da, de multe ori încerc să descifrez prezentul-vechi. mă gândesc la detalii ca la niște simboluri asamblându-se (într-una) în jurul lumii.

onorat de prezență, domnilor.
mulțam de trecere și de citire.


cu stimă, Cornel Ștefan Ghica