Moartea unui lup

u scary wo(o)lver :))
just kiddin\'

titlul era frumos să fie versul ”întotdeauna va fi toamnă”.
superb finalul, e clar lupul.
cu moarte si cu lup, titlul atrage, dar celălalt titlu ar pune în scenă o supriză frumoasă, am descoperi treptat că are blană și doar în final că e lup...
ar grada excepțional descoperirile, treaptă cu treaptă. am scris prin martie o proză în care ieșea așa la iveală animal(itatea). poate iei în considerare și varianta asta, așa, de dragul misterului.

mulțumesc pentru ăst lup.
dar de ce ai tranșat în atât de multe bucățele?
tu scrii clar, nu ai nevoie de trucuri de paginație, mane!

woof

cornel,
poemul e frumos intr-un tot, frumoasa preumblarea prazii cu pradatorul atunci cand moartea se strecoara in amanadoi, superb sfarsitul.

cu plecaciune,
andrei ot tgocna

păi să nu trecă soldatu\' jonel
când auzi de o asemenea lighioană...?

ascultă

lupii nu mor niciodată

din ei cresc flori
și asta îi face veșnici.

iaca tare frumos s-o poetizat acilea în ograda asta
și limpede în același timp

mai venim să dansăm cu lupii.

... of the flower wolf
moartea are miresme de floare de colț
lupul își schimbă blana în brumă de octombrie iar vânatul își schimbă năravul
regretele răsar în liniște
plăcută imagine de licantropie inversată aș zice
textul se scutură ca frunzele toamnei spre frigul din textul tău anterior
cercurile se circumscriu în moarte
deosebit de plăcută lectura
cu admirație,
cn

- \"din blana-i se va-ntinde\" - cred ca suna mai bine
- nu, pentru \"flori de lup\"
- cicatricele celorlalti - nu ti se impleticeste limba cand rostesti?
\"pe ceilalti o sa-i doara cicatricile\" e mai bine, cred

Iolanda,

da, îmi plac surprizele (și mie).
ai dreptate. da\' tre\' să-ți spun/scriu că poezia de față e scrisă acu\' (hăit) vreo 17 ani. sigur, e vina mea că n-am \"avertizat\" cititoru\'.
am încercat să n-o modific. sunt d-acord cu tine.


Andrei,

în 1991, critica de-atunci îmi spunea/scria că acest text este un fel de continuare forțată/firească a \"morții căprioarei\". ciudat? (tu) acu\' vi și-mi spui că ar fi \"preumblarea prazii cu pradatorul atunci cand moartea se strecoara in amanadoi\".
se pare că (undeva) efectu\' rămâne neschimbat.
mulțam.


Ionela,

totuși, n-am \"țipat/urlat\" prea tare la lună, în plină toamnă dezolatoare, să mă audă bufnițele și vărcolacii.
discret, ca o \"lighioană\" atentă la orice mișcare vie, am strecurat un textuleț vechi, de pe vremea când eram un lup tânăr.


Carmen,

la prima mână, a fost o floare de colț (gândindu-mă, atunci, că bătrânu\' lup ar da colțu\'). pe urmă, am gândit că tre\' să ofer o floare, ceva, (oarecum) personalizat, ca o continuare.


Geta,

am corectat \"blana\" și \" cicatricile\". sunt observații pertinente, pentru care îți mulțumesc.
cât despre \"florile de lup\": mi-aș dori (dacă ai timp/plăcere) să-mi argumentezi \"puțintel\" mai elaborat/dezvoltat. chiar sunt interesat de ce \"nu\".


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

venit tarziu de tot pe la lupii tai, dar trebuie sa ii adulmec, nu ma lasa inima sa nu o fac.

o data, am lasat unul in poezia mea si nu i-au crescut flori.

ai tai insa sunt o echipa si sutn puternici si imbatranesc frumos si stiu sa sfisie carnea cu adevarat

si toamna e vesnica ai dreptate

multumesc pentru placerea de a citi
angela

As dori sa aduc lacrimi de lupoaica la moartea lupului (cel tinar), eu am ramas cu un gust amar: felina superba - lupul, la ultimul lui vinat. Mi-a descris o perioada de \'grief\' latent, o acceptare dar si un colt de nou inceput, chiar la sfirsit: florile de lup. Se aseaza bine in suflet lupul tau.
Sa ai grija de el, auzi!:)
Regards,
Corina

Angela,

într-un fel, suntem cu toții niște lupi. depinde doar de noi (de instincte și de vânatu\' din \"zonă\") unde și cât rămânem de singuratici, când atacăm în haită și (bine-nțeles) cu cine ne în-hăităm.
iar a îmbătrâni frumos, nu e același lucru\' cu a trăi frumos; de multe ori, frumusețea stă în carnea sfâșiată.


Corina,

silver or gold, tot timpu\' suntem în vreo ipostază/situație de vânat ori de vănător.
până la urmă (zic yo), instinctele (nu rațiunea) sunt cele care ne scot.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

\"întotdeauna va fi toamnă\", întotdeauna vor fi lupi. încă din pașii preistoriei, timpul ne-a pus laolaltă cu aceste mărețe făpturi, care vor deveni peste veacuri un simbol al drapelului dacic.din lapte de lupoaică ne hrănim prin Romulus și Remus -
de ce, când toamna-și adună frunzele sângerii , trebuie să moară un lup?...e poate bătrân, poate târziu , și din flori va crește haita.
citit, plăcut. în special finalul

\"va fi o liniște cu ochi ațintiți, ascultă
carnea nu va mai fi sfâșiată
la fel de frumos

din colții săi vor crește
flori de lup\"

da, întotdeauna; toate se vor întâmpla într-Unul (singur).
iată, acu\' e rându\' tău, tinere lup.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

\"cicatricile celorlalți or să doară
atunci\"

lupii traiesc in haita,colectivul care sufera din cauza unui individ,mai bn zis pentru un individ.ai reusit sa surprinzi sentimentul.