Cont șters

Alexandru,
ai aici un text foarte bun, observ (din ce ai postat în ultimul timp) o deschidere, fluiditate și parcă o dezlegare a vocii interioare, cuvintele parcă-s mai moi, domolite, mai puțin axat pe conținut filosofic, mai multă lirică , ... și se pare că stăpânești acea voce din adânc ca un adevărat stăpân,

Fără pic de intenție să ”disturb” poemul, dacă l-aș fi scris eu, aș fi scos ”și așa mai departe,
deși ..”
După cum ai început cu ”onorată instanță” denotă fermitate deci pentru mine nu mai e loc de etc, etc ... în plus te-ai declarat vinovat, ... deci e limpede ”ore, secunde ” și atât ...
:)

Alexandru,
ai aici un text foarte bun, observ (din ce ai postat în ultimul timp) o deschidere, fluiditate și parcă o dezlegare a vocii interioare, cuvintele parcă-s mai moi, domolite, mai puțin axat pe conținut filosofic, mai multă lirică , ... și se pare că stăpânești acea voce din adânc ca un adevărat stăpân,

Fără pic de intenție să ”disturb” poemul, dacă l-aș fi scris eu, aș fi scos ”și așa mai departe,
deși ..”
După cum ai început cu ”onorată instanță” denotă fermitate deci pentru mine nu mai e loc de etc, etc ... în plus te-ai declarat vinovat, ... deci e limpede ”ore, secunde ” și atât ...
:)

Alexandru,
ai aici un text foarte bun, observ (din ce ai postat în ultimul timp) o deschidere, fluiditate și parcă o dezlegare a vocii interioare, cuvintele parcă-s mai moi, domolite, mai puțin axat pe conținut filosofic, mai multă lirică , ... și se pare că stăpânești acea voce din adânc ca un adevărat stăpân,

Fără pic de intenție să ”disturb” poemul, dacă l-aș fi scris eu, aș fi scos ”și așa mai departe,
deși ..”
După cum ai început cu ”onorată instanță” denotă fermitate deci pentru mine nu mai e loc de etc, etc ... în plus te-ai declarat vinovat, ... deci e limpede ”ore, secunde ” și atât ...
:)

Alexandru,
ai aici un text foarte bun, observ (din ce ai postat în ultimul timp) o deschidere, fluiditate și parcă o dezlegare a vocii interioare, cuvintele parcă-s mai moi, domolite, mai puțin axat pe conținut filosofic, mai multă lirică , ... și se pare că stăpânești acea voce din adânc ca un adevărat stăpân,

Fără pic de intenție să ”disturb” poemul, dacă l-aș fi scris eu, aș fi scos ”și așa mai departe,
deși ..”
După cum ai început cu ”onorată instanță” denotă fermitate deci pentru mine nu mai e loc de etc, etc ... în plus te-ai declarat vinovat, ... deci e limpede ”ore, secunde ” și atât ...
:)

Alexandru,
ai aici un text foarte bun, observ (din ce ai postat în ultimul timp) o deschidere, fluiditate și parcă o dezlegare a vocii interioare, cuvintele parcă-s mai moi, domolite, mai puțin axat pe conținut filosofic, mai multă lirică , ... și se pare că stăpânești acea voce din adânc ca un adevărat stăpân,

Fără pic de intenție să ”disturb” poemul, dacă l-aș fi scris eu, aș fi scos ”și așa mai departe,
deși ..”
După cum ai început cu ”onorată instanță” denotă fermitate deci pentru mine nu mai e loc de etc, etc ... în plus te-ai declarat vinovat, ... deci e limpede ”ore, secunde ” și atât ...
:)

bun de tot poemul,
prima strofă m-a cucerit,

”giratoriu
mă respiră ziua
îi fac rondul rănii de-a fi
până adoarme
prinde coajă de imunitate ”

Felicitări pentru esență!
:)

Citit, plăcut,

am citit și astfel:

”fulger în apa luminii, omul
se oglindește-n femeia iubită
acolo își vede
iubirea cum creşte-n pântecul fulgerului ”


e puțin diferit pentru că tu de fapt zici ” fulger în apa luminii, femeia ...”
:)

Dragă Ana, din această dorință simplă ai creat un text ca o mini piesă de teatru. Foarte reusit proz-poemul! Felicitări!
Mai scrie așa în forma asta.
MM,

nu o lua așa în răspăr )

se întâmplă că avem inspirație, idei bune, muză, avem tot ce ne trebuie pentru a scrie, dar
ne poate lipsi detașarea, ... :)
asta se observă aici, un pic sau mai mult ești ” merged” ci toate celelalte ...

poezia ne atrage spre detașare,

te frămânți Ilie ca un aluat necopt :)

mai, mai să renunț la a continua șitirea după care m-am împedicat de asta:

, ”- tinere, progresul trebuie privit prin gaura cheii.
dacă dai buluc, poți fi cel mult o victimă;
ori n-ai deslușit întregul, ori te va copleși.
orice drum către cunoaștere, îl faci pas cu pas,
altfel, vei învăța din greșeli.”

adevăr scrii aici, și poate ei sapa in măini șî ti mai duși la prășît puțîntel, să scoți esența aici, ... fieți milă de cititorii ca poate săarcii muncesc din greu zî șî noapti și-și mai fac câteva minuti di șitiri,

p.s. să știi că ăsta e și scopul meu, ma-m jurat să mă țin di cuvânt ...

cu zel,

M,

” nu-i așa că planeta
e un rai inventat,”

simplu, umorist, optimist, ...

interesant nu pare din firea romănului aceste vers ” e un rai inventat ” sincer așteptam să citesc ”iad inventat”
:)

Buna dimineața Maria, un poem care merită remarcat!

Ștefan, La Mulți Ani!
Să fie cu bine, sănătate și inspirație!

mereu a inspirat și inspiră ...

Un text greu de trecut cu vederea.

Sorin, azi te-am citit ... vreu nu vrei te citesc uneori.
Întradevăr un text remarcabil de altfel ca toate textele de proză pe care le postezi.
Am început să cietsc și din ce ai postat poezie clasică dar, sincer, se citește greoi, am renunțat, poate e doar părerea mea, nu înseamnă că nu e bine să încerci și poezie clasică ... Las un semn pentru scrierea de azi, un Big YES pentru proza care o scrii. Te văd un Cehov al sec 21 :) Spor!

iar eu aș zice ” sunt cel mai norocos citittor” :)

Ilie, dragă, ai început în forță și ai ținut-o în forță până la capăt. Felicitări pentru suspansul creat, și o sută de întrebări și gânduri pe care ai reușit să mă faci să le am ” despre cel mai bun tată din lume.”

Și să fii tu sănătos și să ne scrii versuri tot așa!

Mi-a plăcut!

aș scoate ” rupându-vă
în secunde!” sună mult m bine cum se termină strofa ” pe coclauri” deschide spațiul ...
Ultima strofă e de impact,
Stea :)
iar eu ”îmi voi lăsa
sufletul liber
să aţipească puţin
în legănarea albă
a pietrei”

” ... am iubit
un copac din fața blocului tău pîn-a înflorit a doua oară și
rădăcinile lui s-au înfipt atît de adînc în pămînt ...”
Superb!

nu este nimic nou sub soare, foarte mulți scriitori, poeți au scris și scriu sub pseudonim.

Nu este nevoie când scrii să fii atașat/ legat de Personalitatea ta socială. Personalitatea care ți-ai cultivat-o (în psihologie e numită Eul Adaptive) - partea din tine (și la fiecare) care se dezvoltă pe parcursul creșterii și dezvoltării omului, partea responsabilă de integrarea noastră în societate, mediu, care nu are nici în clin nici în mânecă de aface cu poezia pentru că are altă funcție, are o funcție psihologică sută la sută.
Numele nostru oficial accționează în raport cu această personalitate formată prin adaptarea la condițiile mediului.

Poetul tău nu e acolo. :)
La nimeni poetul nu vine din Eul Adaptiv. Cine scrie din această parte se vede dintrodată. Eul Adaptiv nu poartă suflul spiritului, ci poartă spectul pragmatic al ființei. ASpectul spiritual, spiritul, care este prezent la fiecare apartine Eului Autentic, înăscit ”IT” .
E, irinel Georgescu areușit să pună mâna pe ”IT”


Poetul tău este în partea ta autentică, pe care tu se pare prin munca asiduă și intensă prin a te integra la viața și mediu ai împins-o în adânc, iar în această joacă aparent de-a poezia această parte autentică Eul înăscut a găsit o modalitate să vină la suprafață prin a-și lua un nou nume, Irinel Georgescu. Very Clever, right: :) Pentru că așa lucrează adâncul, are căile sale de a veni la suprafață .... pentru că ceia ce Eul adaptiv vede ca cea mai joasă parte din tine, în realitate este Înaltul din tine.

Fiecare scrim pentru că ne căutăm originalitatea, casa, spiritul.Vrem să ne întoarcem să onorăm spiritul din noi. El cere poezia.

In esență nu suntem oameni cu spirit, ci spirite cu viață de om.

Baftă, și mult curaj.

Acuma totul este doar chestiune de curaj, cum te menții să integrez această parte, acest ”split” , care este cea mai adâncă parte din tine, care din anumite circumstanțe de viață a devenit cea mai respinsă parte din tine ( de aici se naște și dorința de a munci din greu să devenim adaptați social la cel mai înalt nivel)

cu ”străfulgerare în ultimul vers.” și ”sunt un om energetic,

am făcut să înflorească un om
a doua oară. în mîinile mele și un banal creion
prinde rădăcini. ” ăn poezie :),
Sublim!

*nu este nevoie