Poezie
poem pentru ea
2 min lectură·
Mediu
pentru că nu-mi era permis să te iubesc m-am îndrăgostit de umbra ta
cădea ca niște maluri
de pămînt peste ce înseamnă viață m-am îndrăgostit
de aerul rostogolit în urma ta
cînd făceai dragoste cu laserul într-o discotecă imaginară unde tot
ce însemna mișcare
ar fi fost felul meu de a te atinge nu te-am atins
dar femeile de acolo ar fi putut rămâne însărcinate cu linia
vieții din palma stîngă pentru că m-am îndrăgostit
de locul unde îți așezai paharul cînd beai îl sărutam cu buricul
degetului arătător fiindcă iubeam ca un scafandru în costum
de bărbat un copil în costum de femeie și nu-mi era permis
decît să-ți ghicesc
pașii făcuți prin mulțime pînă la toaletă să ating oamenii
de care te loveai din greșeală nu
îmi era permis mai mult decît să iubesc să mă sufoc
în parfumul bluzei tale care îmbrăcase
lumea toată împletirea de trupuri pe muzica aia nu-mi era
permis să iubesc pentru că stăteai în fața mea ca o diafragmă
prin care toate versurile cîntecelor îmi spuneau drept
în locul unde respirația-mi intersecta dorința nu
e voie să mă îndrăgostesc
de tine numai umbra
am dreptul să mi-o pun pe față la fel
cum aș purta chipul dumnezeului ce face femeia din coasta
unei sticle de purcari rose
pentru că nu-mi era permis să te iubesc am iubit
un copac din fața blocului tău pîn-a înflorit a doua oară și
rădăcinile lui s-au înfipt atît de adînc în pămînt
am simțit cum prin venele mele urcă visele morților
0122387
0
de pămînt peste ce înseamnă viață m-am îndrăgostit”
aș elimina “de pământ”
m-a făcut să-mi amintesc de acele emoții pe care le poți trăi cu o astfel de intensitate doar atunci când doar poți visa
și asta este una din ce dăruiește dragostea- poate fi simțită, poate fi tovarășă pentru suflet, chiar dacă rațiunea știe că-i imposibilă
cine nu a trăit astfel de dragoste, să își facă timp:)
știi ce este interesant?
poemul tău mă invită nu doar către amintiri, dar și la imaginație și mai mult de atât, la meditație
uite, mă gândeam că aceeași senzație ar putea fi trăită în raport cu oricare pasiune… ca și când ai fi un pictor și iei urma tabloului pe care nu ai să-l poți picta vreodată (doar un exemplu)
nu îmi place finalul
“am simțit cum prin venele mele urcă visele morților”
propui o concluzie
fiecare poate simți orice în contextul propus
aș renunța la ultimul vers
citit cu plăcere