Cont șters

se cunoaște prea bine că a fost Frauda secolului 20.
toate aberațiile care le-a debitat,
de adevăratelea mai mult a distorsionat realitate cu supozițiile și teoriile sale decât ajutat omenirea,


Doar hâtrii care nu prea mai țin cont de ce se întâmplă în lume asta la moment îl mai ctează s-au folosesc ca referințe pentru reputația care a avut-o

eu citesc ce ai scris de spania,
imi place ce transmiți, în ce ai scris se simte o legătură cu sentimentul de ”explorator” , de parcă aș citi ceva care te duce cu gândul la Jack London, doar că ai vocea ta distinctă, anume am observat când scrii despre Spania, sau familia ta ai aceiaș voce distinctă, ce e de bine, transmiți ceva bun,
prinde,

În locul tău aș lăsa ”politizarea în poezie și aș scrie o carte ”Iubita-Una, tati și puii” poemele cu vacanta la munte, copii întâmplările ransmit titlul ăsta și sunt nemaipomenit de bune. E nevoie de ele în literatura română că prea de secole se scrie de moarte și moarte, moarte, cruci :)
So, aduci ceva proaspăt, un alt aspect al vieții care există în societate și astăzi de-abia începem să-l cunoaștem m-ai bine ca altădată din multe alte aspecte ...
Spor!

scrii să te ”fălești” , :)
ce crezi că nu aș ”pune la borcane” da din ce?
( Ratatouille a dat buzna în cămară)

o prezență tăcută este mult mai prezentă decât una gălăgioasă,
mie de fapt îmi place mult energia cum este acuma (azi) pe site,

a trecut până și liniștea de după furtună,

asta e starea în care scrim, vorbim fără să vorbim,
cunoașterea fără cuvinte e cea adevărată

cât am citit scrierea ta am zămbit și nu doar, am înflorit,
îți mulțumesc cu mult drag pentru iscusința nu neapărat de a scrie, ci de a fi ”în acord” muzical cu ”nepătrunsul” din mine care l-ai și mirosit,
iar acuma sunt goală, nu mai am nici piele măcar, nici aripi,
un abur
care se evaporă
:)

și ce ar fi greșit dacă ai fi un obsedat de scris, :)

fără ”obsesie” omul nu ar fi creat nimic pe lumea asta (nu zic că ar fi fost rău să ne mai gudurăm unl în altul pe o blaăniță de urs în peșteră) dar se zice că
și Dumnezeu e un obsedat,

într-un fel îmi place și mie ”când poezia plutește în aer și se scrie aproape singură.”
validad sută la sută răspunsul ”de-aia sau de-altceva”
așa-i răspundeam și eu lui mama la 4-5 ani când stricam cana,
scăpam ieftin
:)

scumpule, bună întrebarea, doar că o să răspund tot cu o întrebare
”dragul mamii da de ce fumezi?”
:)
p.s am scris și eu ceva. aseară în eng. răspunsul suna c-am așa ” scrim ca să cunoaștem,
să trăim zborul intern”


cam așa sună în eng.

Flight, Evaporation and Steam,

The soul is an alchemist,
itself being distilled to "the unseen space of the uncontained,
untouched stars"
The mother that gives birth to poetry from the invisible fragrance of being,
like dew, and
honey,

Poet,
with all my love I look at you
and admire how you give yourself like a bird to the thorns,

not everyone is given the gift to reach and drink from the spring of the stars,

to know the inner flight and
be it
we have to empty inside
and out,
be naked,

like the first newborn,



versiunea în română:


Zbor, evaporare și abur,

Sufletul este un alchimist,

însuși fiind distilat în „spațiul nevăzut al neconținutului,
stele neatinse"
Mama care dă naștere poeziei din parfumul invizibil al ființei,
ca roua și
mierea,

Poete,
cu toată dragostea mea mă uit la tine
te admir cum te dărui ca o pasăre spinului,
nu oricui i se dă darul să ajungă să bea din izvorul stelelor,

a cunoaște zborul interior
a fi,
trebuie să ne golim înăuntrul
si-n afara,
goi

ca primul nou-născut,

în totalitate imperativul timpului,

ce aș schimba, poate pe la sfârșit, ai lunecat în ”opinioane” ai câteva versuri pe la sf, în zona cu primarii,
aș schimba în locul tău, aș aduce finalul mai spre lirico-proză,
dar tu vezi, știi m-ai bine care este intenția scriiturii, ce vrei să evidențiez, aduci în atenția generațiilor care vor citi, poate chiar aia contează mai mult în ochii altor cititori ...
:)

Mulțumesc pentru timpul acordat și analiză! Apreciez!

Câtă pierdere de timp,
zăbavă în zadar, fără nici-o noimă și în articolul ăsta.

Ionuț, înainte să postez acest articol chiar nu ai sesizat că Spiritele se potoliseră?

Chiar dacă ți-a trecut prin minte hâtra întrebare: ”Mă întreb ce dracu caut eu aici.?” Era de datoria ta să ți-o pui ție însuși fără să m-ai tulburi apele, care de-abia, de-abia se liniștise. Răspunsurile nu vin în gloată, sau situații de conflict, dar nici când cauți înafara ta. Răspunsurile apar când stai cu tine însuți, îți iei inima în dinți , te rupi de grămadă , te retragi într-un colț și sorbi liniștea. Numai în această intimitate cu sinele vei avea Revelații.

Doar că în acest articol (care are atâtea stele și m-a păcălit să mă oprecs asupra-i) se pare că până și tu cel înțelept și reținut/echilibrat de la opinii personale, ai mușcat, prin această scriere, mai tragi clopotele să vezi dacă ” băbuțele cu stea în frunte” mai sunt în viață, ca să profiți de slăbiciunea acestora de a se abține ( de-a cânta aceeiaș meldoie plictisitoare , să ” let go” de la un anumit subiesct pe site.

Comentarii sub text care se repetă în mod impertinent fără pic de respect față de Comunitatea de aici.

Cer ca toți cei de aici să-și ceară scuze pentru lipsa de Considerare și Respect față de fiecare membru care trece pe aici, cine postează, citittorii și cei implcați în adminisrare.

o tot citez pe mama, zicea ” e dat de la natură (ca) copiii să fie mai deștepți și mai frumoși ca părinții, :)

( vezi, până și mie mi-i greu să evit ca co, și zici bine ai avut încă noroc :)

iUmor,
mi-a plăcut mult,

vezi că aici ” Până aici m-a condus Marta, prima mea psihologă
cu care mă întâlneam o vreme, săptămânal.”
ai ” ... cu ca ...”
sîc,
:)

creștin,.. citit, plăcut, las un smen să ”hrănești turma”
:)

Felicitări și toată admirația pentru munca depusă!
Drum bun cărții spre inima cititorului!
Cu mult drag pentru ce zămislești pentru viitoare generații!

am citit, vezi
un pic în Respirație a dat ” cu ca”
ai două,
( am învățat și eu ”cu ca” de la un Poet care-mi dorește binele:)

”Mișcarea cu care lovești trebuie să fie
Ca aripa unui fluture care apasă
În adânc spre a se înălța.” bine zis,

nu știu cum am ajuns să citesc acets Orbital, da e ceva aici ce nu găsești în altă parte,
am citit timp în urmă altele, da pe ăsta nu l-am deschis că era postat la R,
e foarte bun, descriptiv, vizual, ține cititorul aproape de la început până la urmă,
dă sentimentul că se scrie singur pe el poemul totul se-ntâmplă in timp ce scrie,
e o sincronicitate între stări, gânduri și emoții,
definești spațiu cu iscusință mare,

chiar: tu mai scrii?
M,

un mini poem care îmi aduce aminte de legenda ”Păsările lui Hannon”
doar că Hannon, cumpără un stol de păsări și le ține în întuneric să le învețe să cânte ” Hannon este Dumnezeu”
astfel numele și puterile sale să se răspândească peste tot în lume, chiar și dincolo,
E, într-o zi lui Hannon i se pare că păsările au învățat cântecul lui și le dă drumul,
iar păsările din momnet ce s-au simțit la libertate au început să-ți cânte cântecul lor, și au uitat de Hannon,

așa e și cu zborul,

Mi-a plăcut,
Cu drag!
Maria,

Da, LA, ai aici unul dintre cele m. bune poeme scrise.

De obicei despre singuratate se scrie cum creste, este prezenta in abundenta, iar
tu vii aicicu aceasta "imputinare" a singuratatii,
totul se termina , pana si singuratatea,

intorci singuratatea cu fundul in sus,
rupi legile fizicii, legile lui Dumnezeu,
care de fapt ne demonstreaza ca si singuratatea este o constanta universala,
iar noi ne lamentam in relatia cu ea pentru ca (din motive de atasament) inca nu am invatat sa o cunoastem cu adevarat,
:)

Un poem de invidiat,
felul cum e asternut,
da e de vis, fiecare ravneste la astfel de scurgere "inocenta" cand scrie, dar unii chiar scriu cu lavanda,
:)

la inceput fiecare vers m-a purtat printre "contrarii"
iar ultimul vers intr-un mod simplu, subtil, spune tot

"Cu picătura, ai umplut o viață."

e aceasta "umplere" cu picatura care ne scapa din vedere in viata,

fie ca ne umplem cu tristete sau bucurie, vut neavut,

traind, fiintand ne umplem nu ne golim ...
:)