Poezie
hoarda
1 min lectură·
Mediu
am uitat chipul tău ca un om
nu deosebesc
moartea
aruncă în afara timpului amintirile
după greutate
sufletul pereche poate fi recunoscut
în oricare trup
scriu cu majuscule nu suntem singuri
mă prefac adormit când aud fructele coapte
chicotesc între ele cât să fiu fericit
nu-mi place războiul nici sângele scurs
pe pământ
trebuie să-mi hrănesc turma
ca pentru întâiul născut țiitoarele îmi culeg
mandragore
nu vor să fie spălate atât sunt de rele
le voi fierbe și mânca într-o noapte
am cerut pâine și pești să fac un miracol
creștin mi-am făcut semnul și-am zis pentru
liniștea mea
scoate masa afară
stăm pe butuci povestind
dumnezeu ne spală picioarele
061.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “hoarda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14173147/hoardaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
doar nu vrei mura-n gură că atunci îl făceam documentar despre viața lui iacoov, a Rahelei și a Leei și am terminat cu poezia, ne întoarcem la silaba dintâi! Iar la final nu știu ce vrei să finisezi, ce să scriu că Dumnezeu ne face pedichiura sau ne scoate bătăturile, mă faci să râd, dacă nici ăla nu e un potrivit înseamnă că și eu sunt un fel de inginer, ca majoritatea, și bine că știu să fac orice să nu mor de foame!)))
0
Am vorbit civilizat.
0
Distincție acordată
Îmi place că textele tale, în mare parte, au - implicit, nu explicit - referințe biblice. În plus, o atmosferă mistică, prin care se contrazic afirmațiile unor gânditori că poezia și mistica (la fel, mistica și genialitatea) se exclud (nu numai la Berdiaev am văzut asta). Sufletul-pereche poate fi recunoscut, fiindcă fiecare suflet e parte din sufletul universal.
Dar cum aici e poezie, să dăm poeziei ce e al poeziei! Imaginarul poetic e mai puțin bazat pe excesul de tropi, cât pe parabola-simbol.
Un text de apreciat.
Dar cum aici e poezie, să dăm poeziei ce e al poeziei! Imaginarul poetic e mai puțin bazat pe excesul de tropi, cât pe parabola-simbol.
Un text de apreciat.
0
0
Maria, George, mulțumesc și mă bucur de aprecierile voastre calde, luminoase!)
Și,da,Maria, o să-mi crească turma!))
Și,da,Maria, o să-mi crească turma!))
0

E vorba de "sufletul pereche" căutat în orice trup. E vorba de moartea ce ia chipul drag. "aruncă în afara timpului amintirile/ după greutate".
Totuși nu înțeleg bine ultimele trei strofe, de la mătrăguni, spălarea lor anevoioasă, "țiitoarele" intaiului născut.