Poezie
hoarda
1 min lectură·
Mediu
am uitat chipul tău ca un om
nu deosebesc
moartea
aruncă în afara timpului amintirile
după greutate
sufletul pereche poate fi recunoscut
în oricare trup
scriu cu majuscule nu suntem singuri
mă prefac adormit când aud fructele coapte
chicotesc între ele cât să fiu fericit
nu-mi place războiul nici sângele scurs
pe pământ
trebuie să-mi hrănesc turma
ca pentru întâiul născut țiitoarele îmi culeg
mandragore
nu vor să fie spălate atât sunt de rele
le voi fierbe și mânca într-o noapte
am cerut pâine și pești să fac un miracol
creștin mi-am făcut semnul și-am zis pentru
liniștea mea
scoate masa afară
stăm pe butuci povestind
dumnezeu ne spală picioarele
061502
0

E vorba de "sufletul pereche" căutat în orice trup. E vorba de moartea ce ia chipul drag. "aruncă în afara timpului amintirile/ după greutate".
Totuși nu înțeleg bine ultimele trei strofe, de la mătrăguni, spălarea lor anevoioasă, "țiitoarele" intaiului născut.