Respirație

“Mișcarea cu care lovești trebuie să fie
Ca aripa unui fluture care apasă
În adânc spre a se înălța.”
prea tehnic (inginerește), fără estetică

propunere:
să-l lovești precum
un fluture, cu aripile apasă
în adânc spre a se înălța

“ Când te lovește aerul trebuie să-l primești
Deschizându-te pentru a-l arunca înapoi
Cu aceiași intensitate cu care vine
Spre a-ți rămâne în interior.”
cred că înțeleg ce dorești să spui, dar este puțin ambiguu

Dar să păstrezi suflul său în interior——- așa aș scrie ultimul vers
elimin și “spre” care se repetă în strofa 2

“ Și astfel înflorind
Să devii floare.”
brusc s-a metamorfozat
înflorind să devii floare, pleonastică sugestia
poate: și astfel să răsari/ încolțești,
să devii floare

ultimele două strofe reușesc să prezinte ideea de bază, suficient (cred eu), astfel încât metamorfoza introductivă să fie înțeleasă ca o imagine a devenirii într-un proces prezentat metaforic


spor

Voi medita asupra recomandărilor tale.
Mulțumesc mult pentru împărtășirea gândurilor!

am citit, vezi
un pic în Respirație a dat ” cu ca”
ai două,
( am învățat și eu ”cu ca” de la un Poet care-mi dorește binele:)

”Mișcarea cu care lovești trebuie să fie
Ca aripa unui fluture care apasă
În adânc spre a se înălța.” bine zis,

Dragă Marie, apreciez mult bunătatea împărtășită! Voi interveni asupra textului. Cu aleasă mulțumire și prețuire,