șters

celuilalt text, despre care am zis că e impecabil. Cred că mai poate fi cizelat, să aibă mai multă cursivitate, mai multă naturaleţe

ca măduva din creionul de tâmplărie a lui tata - poate deveni

ca măduva creionului de tâmplărie al tatălui meu

e un ger de ți-se lipește limba - ţi se, fără cratimă

prea mulţi de dintre în text. dintre, printre, care au şi multe consoane, iar atunci când asociate cu nişte cuvinte care conţin şi ele multe consoane, ferestre de exemplu, se creează un efect fonic neplăcut.

textul e ok, per total, dar merită o atenţie suplimentară la şlefuire

Domnul Dume a reuşit ca niciodată să concentreze perfect un text, fără a ştirbi puterea lui afectivă, fără a afecta cursivitatea versurilor. Suferinţă şi tremur (boală, fragilitate), ardere-topire (efemeritate), lupta interioară, dualitatea întuneric-lumină, chipul fără umbră (atingerea fundului de abis, pentru a se identifica cu eul suprem, cu divinitatea...), geutatea cerului care se prelinge în oameni (sisifica misiune a existenţei, dar şi empatia faţă de semeni), tăişul lacrimii - luciditate pe muchia durerii, iată ce simboluri profunde, emoţionante!

hai că nu eşti cel mai neglijat poet din lume... O dovadă în acest sens este faptul că nişte oameni au fost atinşi de textele tale. Cu aceste dovezi trebuie să îţi întreţii flacăra pasiunii, pasiune care are la bază sentimentele tale cele mai profunde, chiar dacă unele mustesc de durere. Textul este de o sinceritate covârşitoare, riscând, totodată, să intre pe teritoriul lamentaţiei. Însă, consider că expunerea aceasta este un prim pas al catharsis-ului, urmat de posibilitatea transformării, a evoluţiei. Vor veni şi vremmuri mai bune, cu siguranţă...

Caracter, conform, Dex-ului: Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.

Atunci când aţi intervenit în comentariu - acţiune, idee - , spunând că - E mai bine să ignorați ceea ce scriu -, v-aţi afişat o trăsătură de caracter, încercând să influenţaţi modul meu de a mă manifesta critic. Sunteţi direct răspunzător pentru propria afişare de caracter.

Dar eu am fost foarte clar. Am spus că am arătat că mă pot detaşa de caracterul unui autor şi pot comenta aşa cum trebuie." Ori asta trebuie să facă un comentator de poezie, să se detaşeze de "ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale.

A se vedea, în primul meu comentariu de sub poem, că am scos în evidenţă trăsăturile pozitive ale POETULUI ce reies din VERSURI, maturitate, cerebralitate, fără să judec textul din prisma unor comentarii adiacente sau ale unor aspecte intime din viaţa fiecăruia.

este folositoare critica sinceră pe texte, fără orgolii, fără înţepături. Eu am arătat că mă pot detaşa de caracterul unui autor şi pot comenta aşa cum trebuie. Un exemplu este şi comentariul iniţial de sub acest poem. Dacă şi dv. aţi putea face, mereu, acelaşi lucru, site-ul ar avea de câştigat. Este o chestie de voinţă, autocontrol şi bunătate. O să vă acord un pic de spaţiu, să reflectaţi asupra acestui aspect, iar când veţi fi pregătit, vă aştept cu drag la dialoguri sincere şi constructive.

corecţie

Într-o primă fază, observ folosirea câinelui pe post de instrument de evaluare a caracterului societăţii omeneşti. Totodată, pare un daimon, pe post de partener într-o excursie imaginară. Desigur, apare şi un înger în context, facilitând tranziţia între natural şi supranatural. Multe elemente folosite şi de Nichita, în poetica sa. La fel şi ludicul, în manieră optzecistă, dar se observă şi respingerea raționalității și a ordinii, specifică dadaismului. Rimele întăresc ludicul, pe fondul acestor două influenţe. Există şi un simbolism subtil, ce îmi aminteşte de zoolatrie sau, mai degrabă, de cărţile lui Redfield, fiecare animal având un corespondent pe traiectul destinal, sugerând o trăsătură sau o acţiune. Broasca o asociez cu neputinţa, zborul adânc al păsării cu idealul suprem, interiorizat prin factorul adâncime. Textul denotă inteligenţă creatoare, imaginaţie, ludic. Nu am decât o observaţie: Noştri de scrie mereu cu un singur i.

şi ca mesaj, şi imagistic, şi dpdv al expresivităţii

o mică problemă la rimele de grad inferior. nu e suficientă o rimă pe ultima silabă pentru o rimă de calitate, a se vedea rima de gradul 4: dogmă-formă. Compromisul e vizibil, dogmă e un cuvânt cu posibilităţi de rimă scăzute, de la gradul 3 spre 4.

În aceste situaţii, recomand inversarea părţilor de propoziţie.

Apăsătoare ca o dogmă devine Ca dogma de apăsătoare. Şi se lărgeşte posibilitatea de utilizare a rimelor în versul 4, păstrându-se, totodată, ideea...

Probleme şi la rima toamnă-rană, tot de gradul 4. Şi ar mai fi şi la sfârşit.

Oricum, cu mici ajustări, textul poate deveni perfect

mai sunt necesare câteva mici ajustări:

Rămâne doar povestea ce-o șoptesc fulgii foșnitori. - ce-o nu poate ţine locul lui pe care-o. Ar fi mai simpu: povestea şoptită fulgilor foşnitori

iar aici, aş sugera gerunziul, e mai poetic: Apele au tăcut ca s-asculte (ascultând)

şi da, repetiţia Căii Lactee dăunăează, a se lua în calcul propunerea doamnei Papadopol

succes!

Am citit şi am empatizat cu autorul, fără să mă pot gândi critic. Şi totuşi, în toată această dramă, poezia supravieţuieşte:

mi-e teamă acum
respirația îmi aburește vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere și inima îmi bătea
ca aripa unui fluture

interesantă această călătorie iniţiatică, înspre eul suprem, înspre iluminare. Drumul nu e uşor. Singurătăţile, asperităţile, dorinţele neîmplinite, absenţele, aşteptările îndelungi, toate sunt şi praguri, şi trepte. În limbajul numerologic, le spunem cumpene unora dintre ele, când intervine şi durerea, ca semn al necesităţii schimbării. Miezul incandescent atrage, el este mereu acolo, îşi face simţită prezenţa sub aspect revelatoriu, când gândul cel mai pur şi cel mai puternic trece de toate barierele, comuniunea aducând sublimarea, extazul, inspiraţia. Aţi poetizat frumos domnule Paşa, chiar dacă limbajul se vede că este foarte controlat, foarte calculat, foarte cerebral, aşa cum bine îi stă poeziei spirituale şi filosofice. Se vede maturitatea autorului, sedimentarea celor mai alese gânduri şi cuvinte. Felicitări!

se pot face multe, dar un prim pas ar fi foarte simplu. Dacă fiecare utilizator, după ce postează un text, ar lăsa și un comentariu sub un alt text, ar crește deja interacțiunea. Din nefericire, foarte mulți utilizatori postează des, fără să lase niciun comentariu sub textele celorlalți. Iar dacă cineva le propune să facă o schimbare, se simt atacați. În fine, ce va fi, va fi.

din prima strofă, nu se integrează. Sonetul e mult sub cel înstelat de dl. Dume, care era mult mai natural, mai firesc. Uneori, e bine să faci pauză de scris.

la zbor, la plutire. În rest, originalitate ideatică de ambele părţi. El cu îndrăzneala, curajul, tu cu desprinderea petalelor, ce urmează a fi duse de vânt. Tu, legat de pământ, pe jumătate, el căutând pământul promis.

Nu mai insist pe text. Voi spune doar atât: scrisul tău este la un nivel foarte înalt şi ar merita o atenţie deosebită din partea criticii literare.

am citit cu plăcere acest text pe linie clasică, un pic eminescian, un pic păunescian, chiar dacă, de multe ori, există o alternanţă între strofele scrise perfect dpdv al metricii, al rimei, şi strofele în care ritmul se rupe, devenind sacadat, versurile fiind greu de pronunţat. Părerea mea este că acest poem poate deveni o bijuterie, dacă metrica ar fi perfectă peste tot. Nu este o ruşine să se îmbunătăţească metrica, la acest capitol au lucrat enorm şi Eminescu, şi Arghezi, astfel încât versurile să curgă armonios, fără poticniri. Pentru un astfel de lucru, recomand citirea cu voce tare a poemului. Chiar şi pe silabe, pe un ritm mai lent, dacă de poate. Nu în gând, nu şoptit se îmbunătăţeşte lucrul la metrică. Mai sunt şi câteva alăturări ce pot fi cizelate. "Căci ci-o", de exemplu. Strofa care mi-a reţinut în special atenţia, prin expresivitate şi naturaleţe, pe regula 8-9-8-9, care dă foarte bine, este:

Și n-am vrut eu, n-ai vrut nici tu,
Să pierdem în neant finaluri,
Când îmi spuneai că suntem doar
Nețărmurite triste valuri.

Mult succes!

cele şapte clopote se referă la cele şapte zile ale creaţiei, comasate în spaţiul intim. Totodată, la şapte zile de rugăciune. Biserica trupului, prin cele şapte rugăciuni, este punct de plecare pe calea iluminării. Traseul este spiritual şi transcendental. Poemul doamnei Nuţa Crăciun este foarte bun, foarte profund, cu simboluri bine gândite, integrate armonios în poem. Un amestec de misticism, spiritualitate, cu rădăcini a la Tagore, la care se adaugă o fină textură cotidiană, oraşul, trenurile, bâta, adică factorii perturbatori care ne împiedică să ne împlinim scopul, totul rămânând la nivel de cuvinte, de poezie.

faci tu conexiunile, prin lectură, cu marea poezie a lumii, inclusiv cea a noastră, dar trebuie să remarc continuarea ideatică a poeziei Spre soare, de Minulescu. Sau paralela, analogia, ia-o cum vrei. Îţi voi arăta poezia cu pricina, ca să realizezi dacă am dreptate sau nu, dar nu voi comenta poemul tău în detaliu. Să o facă şi alţii:

Plutește drept înainte, și dacă
pământul pe care-l cauți nu există
încă, fii sigur că Dumnezeu îl va
crea într-adins pentru a-ți răsplăti
îndrăzneala.

lasă-l pe dl Geană în pace, că şi aşa face un efort titanic pe acest site. Nu degeaba mulţi au refuzat postul de editor, pentru că impune o muncă titanică, răspundere, răbdare enormă. Şi nu există răsplată pentru asta. Plus că mulţi au o grămadă de lucruri de reproşat sau chiar folosesc un limbaj insultător, ceea ce nu ar trebui să existe. Preocupă-te de scrisul tău şi de textele celorlalţi, asta este tot ce contează. Este un sfat foarte prietenesc.

aşezat, aici, sub formă de poem! De fapt, se poate încadra la ambele categorii, citat poetic sau poem aforistic, nici nu contează diferenţa. Blaga era pe această linie, mai era şi Iorga. Ceea ce mă impresionează în mod deosebit este colindul în sine, să ţi se rupă sufletul, să moară o parte din tine, pentru a ajunge dincolo odată cu magia cântării, măcar pentru câteva ore, pentru a fi cu fiinţa dragă: Mama! O dorinţă atât de mare, să ne revedem persoanele cele mai dragi sufletului nostru, iată caracterul personal, dar şi universal al citatului! Impecabil prin simplitate, expresivitate, emoţie!

ştiuletele, căci coceanul e ce rămâne după curăţare