Câine

Într-o primă fază, observ folosirea câinelui pe post de instrument de evaluare a caracterului societăţii omeneşti. Totodată, pare un daimon, pe post de partener într-o excursie imaginară. Desigur, apare şi un înger în context, facilitând tranziţia între natural şi supranatural. Multe elemente folosite şi de Nichita, în poetica sa. La fel şi ludicul, în manieră optzecistă, dar se observă şi respingerea raționalității și a ordinii, specifică dadaismului. Rimele întăresc ludicul, pe fondul acestor două influenţe. Există şi un simbolism subtil, ce îmi aminteşte de zoolatrie sau, mai degrabă, de cărţile lui Redfield, fiecare animal având un corespondent pe traiectul destinal, sugerând o trăsătură sau o acţiune. Broasca o asociez cu neputinţa, zborul adânc al păsării cu idealul suprem, interiorizat prin factorul adâncime. Textul denotă inteligenţă creatoare, imaginaţie, ludic. Nu am decât o observaţie: Noştri de scrie mereu cu un singur i.

corecţie