șters

În fiecare strofă aveți metafore puternice, emoționante. Strigătul din prima strofă mi-a adus aminte de Strigătul copilăriei, de Teodor Dume. În strofa a doua, o conversație asemănătoare cu Conversația sângelui nostru, de Bruce Weigl. Cel mai mult îmi place începutul ultimei strofe. La sfârșit am fost intrigat de acea înfășurare, care ar trebui să fie în jurul a ceva, nu în ceva. Oricum, am citit cu plăcere.

cu scurte treziri, pentru a scrie pe bileţele. Am şi scris un poem pe această temă, Sunt poet, ba chiar am explicat fenomenul şi în romanul meu memorialistic. Deci, din această perspectivă, mă regăsesc, dar, totodată, nu e un subiect nou, care să mă extazieze. Plus că începutul e cam lung.

Aş începe aşa:

m-am trezit
și nu mi-am mai adus aminte
de poemul din vis

am rămas doar cu o linişte
care nu poate fi spusă
un zbor doar al meu..


în fine, sunt multe elemente de legătură în surplus, nu o să stau să refac tot poemul, nu e de datoria mea asta, dar vă sugerez să ţineţi cont de factorul concentrare...

succes!

perdelele din ferestre - e cam explicativ din ferestre. Ne abate atenţia de la personificarea perdelelor, ferestrele oferind o imagine suplimentară, care scade din intensitatea emoţională.

rămânea așa mult-mult, - mult-mult e în plus. Plus că nu e deloc poetic.

substantivul profesorul din strofa a doua şi a patra poate dispărea, fiind înlocuit de pronume. Astfel se păstrează msiterul până la sfârşit, când veniţi cu relevarea personajului. Ba chiar aş sugera înlăturarea profesorului şi la sfârşit, fiindcă sala de clasă creează deja contextul, iar cititorul îşi dă seama, fără să mai fie vorba de explicaţii suplimentare. Mai ales că le oferiţi în subtitlu.

În rest, un text cam modest, cam copilăros, dar dacă e scris pentru a face parte dintr-o carte de copii, e o idee foarte bună!

Numai de bine!

şi care nu ţine cont întotdeauna de metrică, remarc, totuşi, la acest poem, nişte imagini frumoase, cum ar fi:

lumini ancestrale prin artere curg
umezind cu rouă iubirea târzie.

sau

n-am trăit zadarnic, am evoluat,
icoane de lumină cu gândul pictez

per total, simt o apropiere de Poemele luminii, ale lui Blaga, fiindcă abordaţi, de o manieră asemănătoare, lumina ca simbol al cunoașterii și al existenței, misterul și tainele universului sau importanța iubirii și a creației. Ba chiar observ similitudini cu spiritualitatea blagiană, dacă e să fac referire la icoanele de lumină.

E clar că citiţi, că aveţi surse de inspiraţie, dar fiindcă reconstruiţi cuptorul alchemic, de o manieră proprie, cu un stil propriu, e un lucru bun.

fiindcă face referire la sensul figurat, a se zbate, a fremăta, a palpita

ba chiar e un paradox acolo. e vorba de sângele care se opreşte din pulsaţie, la comanda inimii, inima continuând să palpite în propria ei singurătate

o dragoste, o zbatere, fără exteriorizare

interesant!

cred că folosiţi de prea multe ori gheaţă, îngheţaţi, în acest text. De 5 ori, într-un text aşa de ascurt, e cam mult. Şi nu se poate vorbi de o repetiţie simetrică, de o anaforă, care să accentueze starea. Cred că şi acolo, la încălzeşte şi calde, se mai poate lucra. Textul are potenţial, totuşi. Poate mai lucraţi pe el.

în care remarc, în special, metafora curgerii apei la ruperea ei de femeie. Ai mizat mai mult pe partea sentimentală, în comparație cu alte texte mai filosofice, și te prinde bine. Textul tău are viață în el, emoționează.

nu e ceva rău. În Franţa sunt concursuri internaţionale pe Retro. Cărtărescu a sinclonizat în Levantul, că aşa a vrut muşchiul lui. Consider că Adrian face nişte trimiteri exagerate spre necitiţi şi spre textele bune de acum 3,4 luni, ca şi când textele apreciate de alţii nu ar avea niciun fel de valoare. Adrian, nu crezi că e cazul să fii mai deschis curentelor Retro, mai ales că în marile culturi revin şi revin în mare forţă?

aflată de dinaintea

poate fi simplificată, pentru a se evita deranjul fonic cauzat de repetarea consoanei D

în rest, remarc o schimbare de registru, ba chiar şi un pic de umor generat de regionalisme, ceea ce conferă mai mult optimism poeziei DV. V-aţi dus un pic în direcţia lui Ion Mureşan...

ceea ce e un lucru bun, dpdv consubstanţial!

în primul rând, bine aţi revenit pe site. Mă bazez pe relaţia bună a tuturor pe viitor, fără discuţii lungi, obositoare, care se pot înţelege greşit. În privinţa nivelului, eu vă anunţ că am 50. Dar nu voi cere nicio mărire, fiindcă nivelul meu literar vorbeşte de la sine. Cu toate acestea, dacă dv. veţi obţine mărirea dorită, mă voi bucura pentru dumneavoastră.

mai trebuie să faceți ceva, să nu se mai repete verbul a căuta. Nu propun soluții, vă rog frumos să veniți dv., când aveți timp, cu soluția potrivită. Vă mulțumesc!

care îmi aduce aminte de poemul Turn, de Cezar Ivănescu. Ipostaza este diferită, se accesează un plan spiritual și transcendental, al infinitelor posibilități, al renașterii și moștenirii, dar mai ales al comunicării cu lumea de dincolo, prin intermediul altor simțuri și al poemului. Felicitări!

Asta fiindcă mie nu îmi plac grupulețe care există pe acest site, iar deschiderea mea este față de toți autorii, lucru care se poate vedea și din înstelări. I-am înstelat chiar și pe cei care m-au înjurat în trecut, lăsând orice resentiment deoparte. Chiar sunt curios, câți au manifestat deschiderea mea față de autori din afara găștilor? Deci, sper, că soldații și restul aberațiilor nu se referă la mine. Nu accept astfel de chestii. Sunt pentru respectarea regulamentului și deschiderea fată de toți autorii site-ului, fără să mă erijez în departajări valorice ca și cum acestea ar trebui să excludă posibilitatea unor creații reușite. Cred că oricine poate scrie un text valoros, la un moment dat. Nu mai vreau să aud rahaturi la adresa mea, rog respect maxim! Nu-mi permit să-mi știbesc reputația susținând nonvalori, dar îmi permit să încurajez evoluția oricărui autor, atâta vreme cât regulamentul este respectat.

De ce domnul RCM este neimportant ca membru al acestui domeniu? Cred că trebuie să reformulezezi, fiindcă opinia ta nu este mai presus decât a acelora care au apreciat textele domniei sale! Vorbim de gusturi și gusturi. În rest, regulamentul e regulament!

Și sunt curios de mai multe păreri! Felicitări!

Și ca completare, fiindcă sunt în joc onoarea și biografia mea, pe care nu le pot eluda. Am scris peste 100 de cronici în marile reviste, inclusiv în Luceafărul de dimineață, pentru multe dintre acestea fiind plătit cu sume frumoase. Am 2 cărți de critică și două premii pentru critică literară. Aceste realizări le am fără să fiu doctor în filologie, ceea ce înseamnă, dragă Bogdan, că sunt prețuit de redacții și specialiștii în domeniu. Prin urmare, diferența dintre opiniile noastre ar trebui să țină cont doar de gusturi, nu de realizări în domeniu, fiindcă nu-mi place și nu vreau să-mi afișez competențele în discuții pe site. Nu vreau să competiționez cu nimeni, pe baza realizărilor mele, și nu vreau să-mi impun părerile, fluturându-mi diplomele și premiile internaționale. E suficient că sunt menționate în biografie, una pe care te rog frumos s-o consulți. Apoi, poți să te bucuri că îți sunt alături, ca om de cultură, ca prieten, dar și ca om vertical, care nu slujește, ci cooperează. Asta e forma maximă de respect între doi oameni de cultură și doi berbeci.

E duminică și prefer să o petrec frumos în continuare. Îmi cer scuze domnișoarei Ariana, dacă s-a simțit lezată, cu toate că intenția mea a fost înspre binele ei. Pe voi vă salut cu drag și sper să reușim mereu să colaborăm fructuos.

eu sunt singurul care a comentat pe text. După acordarea steluţei, textul era încă pe prima pagină. Nu sunt orb, vă rog.

Bogdan, nu vreau să mă cert cu tine pe performanţe literare, diplome, premii. Este absurdă direcţia pe care o alegi.

Cel mai important criteriu care trebuie luat în calcul este respectul. Şi am încheiat cu asta.

dacă aş fi în locul lui Bogdan, textul tău l-aş da la radio, că e haios, pe stilul lui Emil Brumaru. Şi nu are vulgaritate în el, e perfect dozat. Iar domnişoara Ariana Zburlea, dacă renunţă la femeia goală, după cum a sugerat şi Doru, iar apoi drege finalul cu cucuvelele, după cum i-am sugerat eu, poate avea un text f bun. Ironia mea nu a fost cu scop de înjosire, ci pentru a o determina să se autochestioneze, fiindcă recitirea unui poem, după ce iese din fierbânţeala inspiraţiei, o poate face să îşi revizuiască unele pasaje. Am încheiat aici.

de corectat, la versul 2 de ex. Şi repetiţia uşii se poate evita. Şi acel ca să, de la final. Şi la mine, poate dispărea. Direct, să nu mai poată intra. Textul e bun, maestrul RCM a surprins bine stările.