în atelierul poeziei

şi care nu ţine cont întotdeauna de metrică, remarc, totuşi, la acest poem, nişte imagini frumoase, cum ar fi:

lumini ancestrale prin artere curg
umezind cu rouă iubirea târzie.

sau

n-am trăit zadarnic, am evoluat,
icoane de lumină cu gândul pictez

per total, simt o apropiere de Poemele luminii, ale lui Blaga, fiindcă abordaţi, de o manieră asemănătoare, lumina ca simbol al cunoașterii și al existenței, misterul și tainele universului sau importanța iubirii și a creației. Ba chiar observ similitudini cu spiritualitatea blagiană, dacă e să fac referire la icoanele de lumină.

E clar că citiţi, că aveţi surse de inspiraţie, dar fiindcă reconstruiţi cuptorul alchemic, de o manieră proprie, cu un stil propriu, e un lucru bun.

dragă Ionuț, mi-ai făcut ziua mai frumoasă cu aprecierea ta, într-adevăr lumina îmi călăuzește gândurile, emoțiile, trăirile. te mai aștept cu drag, sunt foarte importante pentru mine impresiile și comentariile tale pertinente.
o vară plină de creativitate literară și de fericire îți doresc.