Poezie
salba cu amintiri
1 min lectură·
Mediu
am strâns de-o viață amintiri în salbă,
cu cântece de top de harpă și vioară,
am transformat în slove noaptea albă
și am dansat cu vântul în lanul de secară.
am suspinat de dor, de griji și de durere,
când iubitul meu s-a pierdut în noapte,
nu m-am lăsat înlănțuită de tăcere,
liberă am vorbit cu stelele în șoapte.
am atins chiar și infinitul cu gândul,
timpul mi-a adus culori din curcubeie,
luminile m-au mângâiat zile de-a rândul,
dantelate mi-au învăluit trupul de femeie.
pe petale de nuferi tristeți am învins
m-am visat mereu zburând prin necuprins.
01621
0
cu rimă...
Aș fi vrut să-l numesc sonet
dar lipsa melodicității
nu mă lasă...
Totuși, așa cum mai zicea cineva,
poate fi un sonet douămiidouăzecist...