șters

de data aceasta. Totuşi, din acest vers, poţi scoate pe cap: oameni cu peruci colorate pe cap. E de la sine înţeles că peruca stă pe cap.

Găsesc şi un mic exces de adjective cu sensuri prea apropiate: cerul rămâne steril și gol, mai ales că deja sugerai în primul vers că e steril.

poţi scoate şi unele pronume personale: diminețile vin cu o anumită intensitate a lor - a lor este în plus

ai şi cam mulţi de care sau pe care în arsenalul figurilor de stil, cred că poţi folosi parataxele sau declinările în locul acestor elemente redundante

în orice caz, reiterez, textul e mai îngrijit ca data trecută, ceeea ce înseamnă că faci eforturi în acest sens, un lucru admirabil

remarc şi o metaforă superbă, care ridică foarte mult valoarea poemului şi pentru care te felicit:

dar noi încercăm să respirăm mai departe
cu inimile noastre - foițe de dafin aruncate în supe.

fiindcă, foarte curând, mă reapuc de traduceri şi n-o să mai am acelaşi timp pentru lecturi şi analize pe Agonia. Ştii şi tu, priorităţile....

cu plăcere! Mult spor mai departe!

am uitat să articulez, scuze pentru grabă...

Azi dimineaţă am citit o invitaţie pe care am primit-o la comemorarea a 175 de ani de la naşterea lui Eminescu. În invitaţie, poetul şi filosoful Ioan F. Pop, spune un lucru foarte interesant, cu privire la marele poet, cum că, uneori, ar trebui "Să-l „uităm” recuperator tocmai pentru a ne putea re-mobiliza curiozitatea în legătură cu opera sa. Ar trebui să uităm tot ce nu ţine strict de scrisul său, de ceea ce nu a pus textual şi metatextual în pagină, în cuvintele lăsate drept călăuză. E nevoie uneori și de o „uitare” cumulativă pentru a-l putea re-descoperi. Marii gînditori, ca şi marile idei, mai au nevoie şi de o
amînare creatoare, de lucrare în ascuns, chiar de o aşteptare stimulativă, de o fertilă reevaluare. Altfel riscăm să îi/le pierdem tocmai în momentul invocării abuzive". Întâmplător sau nu, am citit după aceea poemul tău. Invitaţia ta la uitare face acelaşi lucru, ne invită să redescoperim muzica şi culoare, cu tot ce este legat de ele, pe linie matriceală, evolutivă şi semantică. Ceeea ce propui tu pe linie filosofică face trimitere şi la deconstructivismul lui Derrida, fiindcă propui o analiză a structurilor sedimentate, ca mai apoi să revii la întreg, prin constructivism, ca paradigmă a învăţării. Eşti un autor deştept şi înţelept nu prin lecturile tale, care nici nu par a fi destul de bogate, ci printr-o explorare profundă şi prin nevoia unei înţelegeri dincolo de ceea ce oferă palpabilul. Bravo, măi, Ilie!

Ideea este bună, limbajul poetic lasă de dorit. Versurile sunt greoaie, pline de balast, adverbul când este în exces, se folosește aceeași schemă pretutindeni, chiar dacă există o grămadă de posibilități tehnice. De exemplu: i-ai dat haine noi în locul celor... Unele versuri sunt explicite:
ai dus-o la școală / i-ai pregătit ghiozdanul atunci când era prea mică. Atunci când era prea mică este în plus, se înțelege deja lucrul acesta din prima parte, nu e nevoie de explicații suplimentare. La fel aici:
ai apărat-o când era neputincioasă. Ai protejat-o era sufucient. Și ar mai fi...

recunoștința în loc de recunoaștere.

domnule Paşa! Mai bine mai târziu, decât niciodată. Cred că, prin faptul că au fost doi comentatori curajoşi înaintea dv., aţi prins şi dv. mai mult curaj. Aţi ezitat şi cu funcţia de editor, dar site-ul are nevoie de oameni devotaţi, pricepuţi, care să facă faţă greutăţilor. Prin urmare, respectul dv. şi recunoaşterea de care daţi dovadă sunt gesturi foarte frumoase, sincere, binevenite! Mult succes!

că ai folosit câteva din propunerile noastre, motiv pentru care îţi mulţumesc!

şi succes la critici şi marele public!

fiindcă mi-a plcut mai mult dincolo. Aici să îşi dea părerea şi alţii.

dar pot spune că ai scris un sonet destul de bun, cursiv, cu rime foarte grele, a se vedea alături-mături-înlături. Mi-a plăcut şi vipii, un cuvânt rar folosit, bine integrat ideatic în text, mi-au plăcut şi ciclopii, unde ai implementat excepţional ochiul minţii.

bravo!

dar poate că este doar ceasul stricat sau, dacă e pc-ul, o fi bateria de la bios de vină...

Trecând peste glumă, găsesc ciudat cuvântul integrată, din versul 2, vers care este şi uşor pleonastic, dpdv ideatic, în raport cu primul. Eu vedeam îngrozită de noapte acolo, cu aura unui coşmar, dar poate că, fiind mare fan de filme de groază, exagerez... sau poate că nu?

orele le-aş scoate, totuşi, de peste tot şi le-aş înlocui cu trăsăturile specifice somnului REM şi non REM, abordând fiecare fază în parte şi asociind funcţiile corpului şi procesele specifice cu elemente din natură, ca şi cum aţi privi ambele universuri deodată, dintr-o stare cumva apropiata de ezoterismul cabalei...

adică, să transformaţi acest mic delir într-un spectacol grandios...

Domnule Gorun Manolescu, prin faptul că sunteţi prof. dr. ing. şi membru asociat la Institutul de Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române, dar şi prin faptul că amândoi avem ceva în comun cu dl. preşedinte Ioan-Aurel Pop, vreau să vin cu o propunere adresată Academiei Române. Credeţi că este posibil, pe viitor, să dezvoltaţi un sistem de salvare automată a textelor create pe AI, astfel încât AI să recunoască orice text care a fost creat cu ajutorul lui? Acest lucru ar putea fi de mare folos, într-o lume în care nu mai ştim ce este sau nu autentic. Poate că ar fi bună şi o cooperare între Academie şi Asociaţia Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară, care se ocupă de Portalul Suspiciunilor de Opere Plagiate în România. Eu nu cunosc mecanismele şi colabărările Academiei Române, dar dacă aveţi şansa să vorbiţi cu dl. preşedinte, poate deschideţi vreodată subiectul. Nu vreau să îi scriu eu direct, fiindcă dv. sunteţi persoana cea mai avizată. Vă mulţumesc!

dar e şi fapt, pt că există verbul a depăşit

voi amândoi aveţi dreptate, dar, până la urmă, vă cramponaţi de nimicuri, limbajul poetic fiind cel care contează mai mult, lucru pentru care am venit şi cu o propunere...

ps.

să fim atenţi, că acum vine psihologul din oficiu şi ne spune că exagerăm sau că suntem înverşunaţi...

s-a întâmplat înainte sau după?
a fost prima sau ultima oară?
nu ştiu, dar momentul
se cerea imortalizat
lumina roşie se întrerupea delicat
de parcă ofta

în fotografie,
doar nemişcarea tăcerii
un truc reuşit
lăsând imaginaţia
să treacă prin cadru

am privit pentru o clipă
apusul feliat de o frunză
să înţeleg efectul acela
şi-a fost de ajuns

insesizabil
s-a strecurat

ca să nu se creadă că am fermă şi îmi fac reclamă subtilă...

cât despre siciliană, este o apărare care permite, la un moment dat, dacă este jucată corect, in functie de variatiuni, contraatacul. Este, practiv, o invitaţie la jocul deschis, negrul având şansa si să câştige, nu doar să obţină o remiză. Am şi eu un amărât de 1900 Elo pe chees punct com şi un 2000 pe lichess, deci se face ca ma pricep si la asta. Nu la nivelul unui mare maestru, in cazul ca esti asa ceva, dar ma descurc::)) Asa ca am stiut ca, jucand siciliana, vei incerca contraatacul, insa eu am mutat regele in colt, ca sa nu-mi prinzi calul la sah cu regina...

conform Doom 3, fapt (acțiune; început) s. n., pl. fapte

deci, singular e masculin, plural feminin

tot conform Doom 3, faptă s. f., g.-d. art. faptei; pl. fapte

deci, singular feminin, plural feminin

deci, s-ar părea că merg ambele variante, şi feminin, şi masculin, la singular

oricum, acele versuri : Niciunul dintre aceste două fapte / n-ar mai conta, îmi par lungi şi nepoetice, descriptive.

mai bine ar suna o formulare simplă, cu adverbul totuşi legând direct strofa 1 de strofa 2

totuşi, dacă aș fi un personaj
dintr-un tablou hibernal de Yuli Klever,
îndreptându-mă către cabana unde stai întinsă pe pat,
acoperită cu dulceață de trandafiri,
altceva n-ar conta

am de-a face cu un flash dintr-o noapte credincioasă și virtuoasă, a la Glück. Spun flash pentru că tu insişti doar asupra unui moment, pe când la ea e o întreagă poveste cu acea fotografie, iar limbajul şi expresivitatea sunt la cote înalte.

în fotografie a rămas nemişcarea şi tăcerea - se impune persoana a treia, plural, la verb

plus că limbajul e rudimentar, ca la şscoală . De ce nu, în fotografie, doar nemişcarea şi tăcerea? De ce ai nevoie de atâta balast verbal şi descriptiv în exprimare?

dacă - se repetă de trei ori, o anumită rudimentaritate stilistică, nu foloseşti anafora ca tehnică, pur şi simplu nu ţi-ai dat seama, te-ai grăbit

ca plusuri, remarc oftatul luminii şi feliatul apusului, imagini puternice

dar limbajul poetic nu e suficient de rafinat, de concentrat

chiar m-aş bucura să cizelezi acest poem

scuze pt eroarea de tastare