luminile orașului să fie orgasm

ideile din poem sunt destul de bune, exprimarea lasă de dorit, cât şi firul narativ. Plus că repeţi nişte lucruri care fac poemul redundant. Ceea ce spui în prima strofă, repeţi în a treia, cu privire la fum. Blurarea, ca neclaritate, nu duce la umbre, ci mai degrabă la nişte ceraturi fantomatice. Alergatul la geam din strofa a patra este ilogic, de vreme ce în prima strofă dai perdelele la o parte, deci eşti deja lângă geam. Apoi, iar vorbeşti despre umbrele oamenilor - și vezi umbrele oamenilor sprijinite de ziduri / în timp ce ei continuă să meargă mai departe. Aceasta este o imagine bună, care îmi place, dar pe care o puteai concentra în prima parte a poemului, să nu te întinzi, diluezi, până să ajungi la ea. După aceea, iar te întorci la bucata de sticlă. Nu prea ai explicat în poem cum ajungi la ea, tu fiind concentrată asupra geamului, el părând a fi bucata de sticlă murdară. Dintr-o dată, te referi la o bucată mai mică, spartă, pe care o iei în mână. ai spart geamul din prima strofă?? Cât despre final, cu orgasmul, este trântit ca să dea impresie. Părerea mea este că poemul este lărgit inutil, redundant, ilogic, cu probleme la firul narativ, la tranziţia între imagini. Scrii cinematografic, ca să dai impresie, ai talentul de a construi nişte imagini frumoase, dar mai e mult până departe. Mă refer doar la acest poem, în alte poeme am simţit un plus de atenţie şi cizelare.

în loc de ceraturi

admit ca poemul este nefinisat , dar partea cu redundanta este voita. am sa incerc o rafinare , posibil constrangere. finalul insa va ramane la fel intrucat mie imi place imaginea asta cand cazi de undeva de sus, tot ce mai vezi, daca e sa punem si slow motion, sunt luminile orasului. oricum, multumesc pentru comentariul aplicat. ganduri bune,
daniela

eu aş începe totul cu acel final (fără acel "a fost")

Danilela, îmi explici şi mie care este utilitatea inutilităţii în poezie? Înţeleg nevoia ta să-ţi aperi textul, să-ţi justifici lacunele, dar explicaţia ta cred că ar crea scărpinări pe chelie chiar şi în rândul celor mai înfocaţi paradoxişti. În rest, îmi susţin ideea că un autor care îşi explică textul e, pe de o parte, nesigur de el, iar pe de altă parte ignoră inteligenţa cititorilor. Nu te pune în rolul unui profesor care explică nişte sensuri copiilor de la grădiniţă. Avem şi noi nişte ani, nişte lecturi...

scuze pt eroarea de tastare

Nu știu ce vrei să spui cu utilitatea inutilității în poezie. Fiecare poet își dezvoltă un stil. Mie îmi place să experimentez. În cazul de față, nu consider că m-am pregătit de o apărare siciliană, ca la șah, pentru a demonstra că textul meu e ok. Am spus că e nefinisat și că voi reveni asupra lui, din motivul că nici pe mine nu mă mulțumește forma actuală. Dar am părerea că ceea ce vezi tu redundant în poem e, de fapt, o accentuare, ca o repetiție, dar cu alte cuvinte, în strofa a treia.

În fine, nu îmi apăr textul și nici nu sunt nesigură. Și nu insult inteligența nimănui dacă îmi exprim și eu părerea. Mersi de trecere și să ne auzim cu bine.

Ilie, da ar fi interesant dar atunci mi-ar trebui un alt final Ș)

cât despre siciliană, este o apărare care permite, la un moment dat, dacă este jucată corect, in functie de variatiuni, contraatacul. Este, practiv, o invitaţie la jocul deschis, negrul având şansa si să câştige, nu doar să obţină o remiză. Am şi eu un amărât de 1900 Elo pe chees punct com şi un 2000 pe lichess, deci se face ca ma pricep si la asta. Nu la nivelul unui mare maestru, in cazul ca esti asa ceva, dar ma descurc::)) Asa ca am stiut ca, jucand siciliana, vei incerca contraatacul, insa eu am mutat regele in colt, ca sa nu-mi prinzi calul la sah cu regina...

ca să nu se creadă că am fermă şi îmi fac reclamă subtilă...