Poză făcută fără instrucțiuni

am de-a face cu un flash dintr-o noapte credincioasă și virtuoasă, a la Glück. Spun flash pentru că tu insişti doar asupra unui moment, pe când la ea e o întreagă poveste cu acea fotografie, iar limbajul şi expresivitatea sunt la cote înalte.

în fotografie a rămas nemişcarea şi tăcerea - se impune persoana a treia, plural, la verb

plus că limbajul e rudimentar, ca la şscoală . De ce nu, în fotografie, doar nemişcarea şi tăcerea? De ce ai nevoie de atâta balast verbal şi descriptiv în exprimare?

dacă - se repetă de trei ori, o anumită rudimentaritate stilistică, nu foloseşti anafora ca tehnică, pur şi simplu nu ţi-ai dat seama, te-ai grăbit

ca plusuri, remarc oftatul luminii şi feliatul apusului, imagini puternice

dar limbajul poetic nu e suficient de rafinat, de concentrat

chiar m-aş bucura să cizelezi acest poem

Eu cred că înțeleg de ce se întâmplă acest lucru la Ilie; probabil are o moștenire genetică de a povesti; bineînțeles că inspirația mai poposește în sufletul lui Ilie și sub formă de poezie, însă, mânat de acea moștenire despre care spuneam,obține mai repede imortalizarea momentului, impresionat de acea energie, pe care nu dorește să o piardă. Câteodată, chiar dacă porți în suflet ceea ce dorești să exprimi,nu găsești forma sub care să o distribui, să o împărtășești celorlalți.
Nu știu dacă este grabă, dar sunt sigură că Ilie a imortalizat acest moment, pentru că a fost purtat pe aripile lui. Și mie mi-au plăcut aceste versuri:

am privit pentru o clipă
înspre apusul pe care-l felia o frunză

Rezonez cu ceea ce ai simțit, dar și cu recomandările domnului Ionuț. Mai adaug, de exemplu, că, după cele două versuri menționate, aș elimina versul ce urmează:
înțelegând ce pricinuia efectul acela

Iar despre versurile:
atunci s-a strecurat
și nimeni nu i-a simțit prezența

spun că poemul trăiește și fără ele
(Dacă nimeni nu i-a simțit prezența, înseamnă că nici tu)

Și aș mai spune, așa că părere, că versul:
am privit pentru o clipă
să fie începutul unei strofe noi, deoarece acest lucru ar însemna o pauză descriptivă, lăsând loc imaginației..., misterului între versurile:
dacă n-am lăsa imaginația să treacă prin cadru
și
am privit pentru o clipă

Apreciez, Ilie, pentru că surprinzi naturalul și emoția!

da, văd eu ce-i fac acolo,
în mintea mea era cadrul format doar din nemișcarea și tăcere,
din toată fotografia/ din tot cadrul a mai rămas doar atât: nemișcarea și tăcerea
altfel, o să recitesc comentariul tău, Ionuț, să văd ce anume primesc din obervații
mulțumesc!

Elena
da, acolo este o paranteză înaintea acelui vers unde ar fi bubă o separare (chiar m-am gândit la asta când l-am scris)
și poate fi citit și ca povestioară, dacă așa se preferă, dar este în text o metaforă și un personaj -zic eu, de pe margine :)- care, dacă sunt observate, poate schimba perspectiva

mulțumesc!

bună* o separare

s-a întâmplat înainte sau după?
a fost prima sau ultima oară?
nu ştiu, dar momentul
se cerea imortalizat
lumina roşie se întrerupea delicat
de parcă ofta

în fotografie,
doar nemişcarea tăcerii
un truc reuşit
lăsând imaginaţia
să treacă prin cadru

am privit pentru o clipă
apusul feliat de o frunză
să înţeleg efectul acela
şi-a fost de ajuns

insesizabil
s-a strecurat

că ai folosit câteva din propunerile noastre, motiv pentru care îţi mulţumesc!