Șșters
@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
un text despre ce înseamnă să fii Om, Omul trecând prin etapele fireşti ale învăţării, având la început ca prieteni doar păpuşile, copacii, îngerii. Un text şi despre karma pe care o lăsăm urmaşilor noştri, aceştia moştenind şi fricile noastre, neîncrederea. Lucruri pe care nu am vrea să le transmitem, dar fac, la rândul lor, din marele proces al învăţării. Ideea este că dragostea şi speranţa pot avea un rol hotărâtor în evoluţia celor care vin, iar acestea nu trebuie să moară niciodată, chiar dacă pe noi ne frământă neliniştile. Textul este curat, îngrijit, plin de sensibilitate.
Felicitări!
Felicitări!
Pe textul:
„singurătatea care ține zidurile" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextDescopăr o legătură, tematică și cronologică, între poeme scrise la distanțe mari sau scurte între ele, toate fiind ca niște piese de puzzle așteptând să întregească povestea pentru care au fost destinate. Tocmai de aceea, le culeg și le așez în colaje, pentru a le releva vechea și nouă înfățișare, atât în ochii mei, cât și în ochii cititorilor. E că și cum ți-ai trăi din nou copilăria, sub roiul de stele. Vă mulțumesc frumos!
Pe textul:
„Roi de stele" de șters
0 suflu
Contextcare se poate consuma dimineața, precum cafeaua cu lapte. Cantitatea de zahăr este emoția investită de fiecare, iar modelul din spumă este adierea blândă a sufletului.
O mică observație. Acestei zile - trebuie scos de la finalul versului 3. Intră în contradicție cu pluralul din versurile anterioare. Propun: să-mi ghicească freamătul în zaț.
Felicitări!
O mică observație. Acestei zile - trebuie scos de la finalul versului 3. Intră în contradicție cu pluralul din versurile anterioare. Propun: să-mi ghicească freamătul în zaț.
Felicitări!
Pe textul:
„viața nu se negociază " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAți atins câteva aspecte observate și de marele critic Theodor Codreanu. Nu voi intra în detaliu, fiindcă nu se cade. Cine dorește să consulte cronica domniei sale, o găsește pe Net. Faptul că au coincis unele interpretări, mă bucură, evident. Mulțumesc frumos!
Pe textul:
„Cod roșu de furtună în suflet" de șters
0 suflu
Contextba chiar este interesant să văd şi opinia altora, nu numai a criticilor care au scris pe marginea acestei poezii sau a volumului care o conţine. Prin urmare, vă mulţumesc pentru comentariul doct, elaborat, chiar nostim pe alocuri.
Pe textul:
„Cod roșu de furtună în suflet" de șters
0 suflu
Contextiar versurile pe care le evidenţiez sunt:
Apune luna după coama casei,
Apune totul într-un marș funebru
*
Apune totul, apun toate
Apune o cafea în lapte
Apunem noi, eternitate
*
evident, s-ar mai putea lucra la unele rime (mesai-case, funebru-sobru, unde rima să fie pe ultimele două silabe, nu doar pe ultima), s-ar mai putea îmbunătăţi unele versuri, dar pot spune că textul are şi elemente pozitive.
Succes mai departe!
Apune luna după coama casei,
Apune totul într-un marș funebru
*
Apune totul, apun toate
Apune o cafea în lapte
Apunem noi, eternitate
*
evident, s-ar mai putea lucra la unele rime (mesai-case, funebru-sobru, unde rima să fie pe ultimele două silabe, nu doar pe ultima), s-ar mai putea îmbunătăţi unele versuri, dar pot spune că textul are şi elemente pozitive.
Succes mai departe!
Pe textul:
„Apus" de Tinca Mihai-Paul
0 suflu
Contextmai ales fiindcă îm anul 2012, în vol Patria la care mă întorc, poemul Azi nu-i voi da cu piciorul fericirii, scriam despre o metaforă asemănătoare cu aceea din primul vers al poemului:
iubind fericirea am îmblânzit
până și moartea
pisica neagră ce împinge ghemul
de lână albastră prin univers
desigur, metafora din poemul de faţă are alte valenţe, face trimitere la conştiinţa colectivă, la Kant, tocmai de aceea îmi place cum este formulată:
Suntem cu toții o pisică cosmică,
Ce se joacă, torcând
Cu al său ghem – timpul.
mai adaug şi torsul care se răsfrânge blând, ca un semn al afecţiunii, al ataşamentului, al unei iubiri care transcende limbajul cuvintelor.
Şi cred că, subtil se poate vorbi şi de un daimon stănescian. Nu e înger, nu e leu, e pisică. E motanul din balada cu acelaşi nume... în care îşi dorea poetul să se întrupeze.
iubind fericirea am îmblânzit
până și moartea
pisica neagră ce împinge ghemul
de lână albastră prin univers
desigur, metafora din poemul de faţă are alte valenţe, face trimitere la conştiinţa colectivă, la Kant, tocmai de aceea îmi place cum este formulată:
Suntem cu toții o pisică cosmică,
Ce se joacă, torcând
Cu al său ghem – timpul.
mai adaug şi torsul care se răsfrânge blând, ca un semn al afecţiunii, al ataşamentului, al unei iubiri care transcende limbajul cuvintelor.
Şi cred că, subtil se poate vorbi şi de un daimon stănescian. Nu e înger, nu e leu, e pisică. E motanul din balada cu acelaşi nume... în care îşi dorea poetul să se întrupeze.
Pe textul:
„Pisica " de Lucian-Horațiu Hînsa
0 suflu
Contextdar la ultima strofă ai dat-o în bară cu versul ăsta: Și de minciună mă-nmiez, mă umflu. Cred că ar trebui să urmăreşti şi piciorul metric. A 5-a silabă de la primele 3 versuri ale ultimei strofe nu are mereu acelaşi accent.
Şi mai cred că miştocăreala din ultimul vers nu vine bine, chiar nu puteai să foloseşti o ironie spusă mai elegant?
Şi mai cred că miştocăreala din ultimul vers nu vine bine, chiar nu puteai să foloseşti o ironie spusă mai elegant?
Pe textul:
„Vis" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextaici ai început să poetizezi pe stilul lui Jason Reynolds, dacă e să fac o referire la Un drum lung până jos, cu doza lui mare de mister şi paranormal. Nu numai că există întâlnirea cu alter ego-ul poetic (într-un gang m-am întâlnit cu mine, dar cu altă voce), dar există şi povestea cu liftul, descrisă de american. Ei bine, am vorbit despre asemănarea stilistică şi tematică, dar când vine vorba de diferenţe, pot spune că versurile tale au un plus de miştocăreală, datorată personalităţii tale, felului în care priveşti şi persiflezi lucrurile. La Reynold, e mai mult tragism, mai multă concentrare pe vers, cu toate că nici la el nu lipseşte ludicul. În fine, pe tine te iau aşa cum eşti tu, pe el aşa cum este el, dar pot spune că amândoi aveţi ceva ce mie îmi place. Un talent mai mult sau mai puţin exploatat, în funcţie de conjuncturi, posibilităţi etc. Mult succes!
Pe textul:
„blue jam session" de Doru Mihail
0 suflu
Contextatenţie în loc de atenţia
inconştient în loc de inconlştient
argint în loc de arint
cu scuzele de rigoare
inconştient în loc de inconlştient
argint în loc de arint
cu scuzele de rigoare
Pe textul:
„ce nu se spune când se lasă noaptea" de Bogdan Geana
0 suflu
Contexte regresie de la mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... la mustăţile unui iepure şchiop. Cred că trebuie analizate cu foarte mare atenţia nu numai simbolistica, ci şi conexiunea, consubstanţialitatea, cu alte poeme aparţinând marilor poeţi. Este un soi de palimpsest, ascuns după mai multe straturi de hârtie galbenă. Desigur, Bogdan a scris ce i-a trecut prin cap, dar eu simt că în adâncul fondurilor lexicale şi ideatice, se află un reper, aproape inconlştient, ce zgîrie cu colţii de arint. Cât despre concentraţia de simboluri şi abstracţiuni, asta nu este o mare problemă la Rene Char sau Octavio Paz. Cred că, până la urmă, e o chestiune care ţine cont de gusturi. Nu rezonez mereu cu Bogdan, dar cred că i-am dibuit şmecheria poetică.
Pe textul:
„ce nu se spune când se lasă noaptea" de Bogdan Geana
0 suflu
Contextla poemul domnului Gorun Manolescu, despre tăcerea dinaintea cuvântului. Buluceala de nelinişti este bine reliefată, argumentată. Poemul are un anumit crescendo, strofa finală fiind, din punctul meu de vedere, cea mai reuşită. Desigur, liniştea, gălăgia, sunt stări pe care le simţim diferit la vârste diferite. Uneori le căutăm, alteori fugim de ele. Sau, pur şi simplu, tragem un fum în piept, pentru a ne da afară din suflet. Felicitări!
Pe textul:
„ce nu se spune când se lasă noaptea" de Bogdan Geana
0 suflu
Contexteste deosebit şi mă onorează! De data aceasta am poetizat simplu, fără parataxe suprarealiste, mizând pe efectul direct, pe trăiri şi concluzionări. Da, poate fi considerat şi un poem de dragoste, dar poate fi încadrat la mai multe categorii... În fond, este despre viaţă, aşa cum este ea..., uneori cu prea multe angoase şi neîmpliniri. Vă mulţumesc frumos!
Pe textul:
„Vise nemestecate" de șters
0 suflu
Context"Ouroboros își coase gura cu fire de aur pentru a nu mai înghiți atâtea lumi și praf stelar". Zici că eternitatea s-a plictisit de propria ei inflaţie într-o lume în care are doar rol de inflaţie ideatică, nefiind înţeleasă pe deplin. Textul e construit pe unele dogme, abordează şi tehnici intertextuale, cu trimitere la Blaga, de exemplu, având totodată şi jocuri stănesciene: "a spune nu cuvântului care cultivă semințele tăcerii în pământul uscat al ființei, iar după trec caii în galop estompat și strivesc corola de minuni a lumii...". Am simţit, citind acest tetx, o vastă cultură, o pasiune pentru Cioran şi neantul său, tot ca o catedrală, am simţit şi vertebrele lui Bosquet, scrâşnind la încercările cerului care apasă pe umeri. Cred că ar fi ceva deosebit să poţi continua pe acest stil, să construieşti un întreg volum. E un punct straşnic de plecare! Felicitări!
Pe textul:
„Student la ABSURD" de Sergiu Burlescu
0 suflu
Contextnu mă intereseasă felul în care aţi ajus la acest poem, instrumentele folosite, dacă au fost folosite, dar remarc un text brici, care pune în valoare tăcerea, tresăririle şi neliniştile metafizice. Textul este ca un pod transcendent între ceea ce este în noi, ca tăcere, şi tăcerea care a fost înaintea cuvântului divin. Da, un text splendid!
Pe textul:
„Nu cuvântul, Tăcerea" de Manolescu Gorun
0 suflu
ContextReferitor la textul dumitale, precizez că mi-au plăcut și fulgerele acelea scrise cu nerv pe o piele de cer și care m-au dus cu gândul, fiindcă ai adus în discuție jocul de rugby, la eseurile care se înscriu pe pielea verde a cerului dintre H-uri. Trasnetele, în acest caz, trec tot de un scut, după cum vorbeai în text, numai că acest scut este cel al braţelor întinse, pentru a prioteja inima pătrată, din terenul de ţintă. Da, în poemul dumitale, am regăsit frumuseţea jocului de rugby!
Pe textul:
„Meteorologia iubirii" de Manolescu Gorun
0 suflu
ContextBănuiesc că nu ai vrut să renunți la omleta aceea fiindcă e un punct autentic de plecare al lucrurilor care au urmat, însă pentru mine poemul începe de la: am consumat noaptea. La final, fiindcă subiectul e spicele, dai de înțeles că ai consumat spicele pictate pe pereți. Dacă asta ai vrut, să devii ierbivor, din cosmumatorul de dulciuri și omlete care erai, cred că e o abordare benefică sănătății. O autoironie interesantă. Un poem cu poante, aș zice.
Pe textul:
„amăruie" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
Contextpun întrebarea fiindcă abanosul chiar e negru şi are o duritate mult peste cea a nucului...
în rest, un poem care transmite, nefiind deloc ceva îţi tâmpește mintea de stele
finalul e smar şi puternic
în rest, un poem care transmite, nefiind deloc ceva îţi tâmpește mintea de stele
finalul e smar şi puternic
Pe textul:
„Întunericul e peste tot" de stefan preda
0 suflu
Contextscuze pentru greşeală
Pe textul:
„Nature morte sau forme ale efemerului " de Sergiu Burlescu
0 suflu
Contextprimele două strofe, chiar dacă accesează vechiul simbolism, sunt percutante, inspirate, cu o bună structură metrică. Cu menţiunea că s-ar putea găsi o rimă mai bună la sculptate/moarte, mă refer la ultimele două silabe ale fiecărui cuvânt, nu doar la ultima. Mă gândeam la... de se strâng resuscitate.
După aceea, observ o altă tehnică. Ideal ar fi să aibă toate strofele rima încricişată, chiar simt că s-ar putea naşte un poem deosebit...
După aceea, observ o altă tehnică. Ideal ar fi să aibă toate strofele rima încricişată, chiar simt că s-ar putea naşte un poem deosebit...
Pe textul:
„Nature morte sau forme ale efemerului " de Sergiu Burlescu
0 suflu
Context