Poezie
Nu cuvântul, Tăcerea
2 min lectură·
Mediu
Cuvântul a venit mai târziu,
o umbră aruncată
focul din om.
La început a fost Tăcerea.
Nu o tăcere lipsită de sunet,
una plină. Densă, vie.
O Tăcere ce nu lipsește,
învelește.
Nu fuge,
așteaptă,
nu se sparge,
cuprinde.
În acea Tăcere
s-a aprins
Sufletul.
Nu ca explozie,
Doar tresărire,
o șoaptă rostită
fără de glas.
El nu a rostit nimic.
Dar a început
să vorbească.
Cu neliniști.
Cu întrebări
fără cuvânt.
Cu o sete pe care
nici o gură
nu o poate
spune.
Acolo, în Tăcerea aceea —
care nu erea gol,
ci întemeiere —
a început
adevărata vorbire.
Nu cu sunete.
Cu trăiri.
Cu abisuri.
Cu iubire care
nu cere nimic.
Cuvântul a apărut când omul
a simțit nevoia
să pună margini.
Să delimiteze.
Să strige
ce nu putea ține în el.
Cuvântul, oricât de frumos,
e uneori
o trădare.
Nu spune tot.
Rupe din ceea ce e
întreg.
Tăcerea e ȋnsă întreagă.
Ea nu se pierde.
Nu se risipește.
E acolo, în noi,
înainte de orice rugă,
de orice gând.
Tăcerea este începutul,
este miezul,
este sfârșitul.
Dumnezeu nu a făcut cuvântul.
A făcut Tăcerea.
Și din ea,
Sufletul.
Ce nu tace.
Dar nici
nu spune.
Doar este.
03879
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Manolescu Gorun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 68
- Actualizat
Cum sa citezi
Manolescu Gorun. “Nu cuvântul, Tăcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manolescu-gorun/poezie/14191588/nu-cuvantul-tacereaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓nu mă intereseasă felul în care aţi ajus la acest poem, instrumentele folosite, dacă au fost folosite, dar remarc un text brici, care pune în valoare tăcerea, tresăririle şi neliniştile metafizice. Textul este ca un pod transcendent între ceea ce este în noi, ca tăcere, şi tăcerea care a fost înaintea cuvântului divin. Da, un text splendid!
0
MGPoezia, cand ai Har - nu e vorba de bitele mele incercari - poate ajunge la Divinitate. Mai exista si miticul-teologic. In dialogul "Apararea lui Socrate" daca nu ma insel, Platon lasa la o parte si ideile si nemurirea sufletului si ratiunea de a te ridica din pestera la lumea ideilor si vorbeste foarte uman in graiul miticului-teologic. In paranteza, este extraordinar de realist cand povesteste despre fazele prin care a trecut Socrate dupa ce a baut cucuta. Cum a inceput sa i se raceasca picioarele, cum otrava a avansat, pana...Splendid dialogul respectiv
0
MGEste vorba de dialogul "Phaidon" sfarsitul acestuia si al lui Socrate.
0