Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
e greu de stabilit linia fină dintre artă şi pornografie, dar nu despre asta este vorba, ci de simpla respectare a unui regulament. Regulamentul este, prin respectarea lui, singura unealtă care previne haosul. Nu sunt împotriva libertăţii artistice, sunt împotriva insultelor, calomniilor, denigrărilor, ameninţărilor, şantajelor, sfidărilor etc. Despre asta este vorba, despre nişte norme de comportament, nu despre restricţii sau cenzuri artistice. Nu e nimeni obligat să acceseze un text marcat cu bulină, dar când vezi că bulina lipseşte, la modul intenţionat, iar autorul aduce injurii celorlalţi, nu se mai poate vorbi despre artă, ci despre altceva, absolut nedorit.
Pe textul:
„Eterne aduceri aminte fostului membru Ancuța" de Bogdan Geana
0 suflu
Contexttrecând, peste dialogul stănescian, cu Îngerul,
și-arată-mi adevărul,
nu o imagine înghețată,
ci un suflet arzând de dorință
păi, adevărul îl cam impui, pentru ce îl mai ceri oglinzii?
deci, ultimele 2 versuri din penultima strofă cred că pot fi pierdute. Chiar şi primele două din ultima.
Să fie, da, poate să fie un strigăt de eliberare! Şi naşterea, da!
Crezi că poţi regândi finalul, pe măsura începutului fabulos?
și-arată-mi adevărul,
nu o imagine înghețată,
ci un suflet arzând de dorință
păi, adevărul îl cam impui, pentru ce îl mai ceri oglinzii?
deci, ultimele 2 versuri din penultima strofă cred că pot fi pierdute. Chiar şi primele două din ultima.
Să fie, da, poate să fie un strigăt de eliberare! Şi naşterea, da!
Crezi că poţi regândi finalul, pe măsura începutului fabulos?
Pe textul:
„Acoperământ" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextîn teritoriul lui Return to Virtuality. Ai făcut un mix beton cu Hanul Ancuţei. Ţi-a fugit mintea, nu glumă! Ai din partea mea un pumn de stele, necăzătoare, of course!
Pe textul:
„Fugă în sos minor" de Doru Mihail
0 suflu
Contextşi nu e nevoie să bagaţi telefonul în agheasmă, dacă nu e Waterproof.
Ca o sugestie, în loc de giulgiul-mpachetat puneţi giulgiul imprimat. E mai aproape de ADEVĂR!
sănătate şi bucurii!
Ca o sugestie, în loc de giulgiul-mpachetat puneţi giulgiul imprimat. E mai aproape de ADEVĂR!
sănătate şi bucurii!
Pe textul:
„E rândul pietrelor ca să vorbească" de ILIE GRIGORE
0 suflu
Context"mi-ai cerut să-ți mănânc degetele de la picioare"
nu era mai bine: să-ţi muşc?
nu de alta, dar o dai în chestii canibalice, sau poate că la voi salariul e atât de mic încât vă consumaţi reciproc, începând cu părţile mai puţin vizibile?
Îmi şi imaginez cum mergi la vară la plajă şi, hopa, trei degete lipsă. Unii vor crede că de la septicemie, dar, de fapt, de la canibalism::)) Iar tu vei replica că ţi se trage de la Keats, că te-ai inspirat din "The Cannibals"...
În rest, un erotism decent. Semeni un pic cu nea Cummings la figurile de stil.
nu era mai bine: să-ţi muşc?
nu de alta, dar o dai în chestii canibalice, sau poate că la voi salariul e atât de mic încât vă consumaţi reciproc, începând cu părţile mai puţin vizibile?
Îmi şi imaginez cum mergi la vară la plajă şi, hopa, trei degete lipsă. Unii vor crede că de la septicemie, dar, de fapt, de la canibalism::)) Iar tu vei replica că ţi se trage de la Keats, că te-ai inspirat din "The Cannibals"...
În rest, un erotism decent. Semeni un pic cu nea Cummings la figurile de stil.
Pe textul:
„Nebuna mea, cu pulsul laminar" de Doru Mihail
0 suflu
Contextdacă mă gândesc la primele 3 versuri. După aceea, apare invitat de două ori, apare împachetat ca la piaţă. E păcat, în ciuda intenţiei bune, să fie pocită Învierea prin câteva greşeli copilăreşti şi nişte alegeri neinspirate. În Biblie se spune, dacă nu mă înşel, că răbdarea noastră depinde de legătura noastră cu Dumnezeu. Ori asta trebuie să se vadă şi în poezie, răbdarea, perfecţionarea, atenţia deosebită arătată cuvântului, Învierii, Divinităţii. Să nu-l lăsăm pe drăcuşor să îşi bage coada. Că deja a făcut-o la traduceri, de unde şi multe erori în rugăciuni şi cărţile sfinte.
Pe textul:
„E rândul pietrelor ca să vorbească" de ILIE GRIGORE
0 suflu
Contextchiar dacă poate fi percepută ca fiind o cacofonie în mediile didactice. Face parte din limbajul natural al oamenilor, este o formă normală și acceptabilă de comunicare între indivizi. Ori, Antonia pune accent pe naturaleţe. La o căutare pe Google, această expresie apare în sute de cazuri, în marile publicaţii, în recenzii, chiar şi în cărţile sfinte. Sfatul meu e să rămâna aşa.
Pe textul:
„Despre capătul nesfârșit al singurătății " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Contextsau textul acesta e o altă ipostază a poemului tău, neîntâlnirea? Văd că te-a marcat acest subiect şi îl întorci pe toate părţile... Sau e ceva, ca în filmele acelea în care zilele se repetă, oferindu-ne şansa să schimbăm ceva, în cazul în care ne aducem aminte?
Finalurile, ia priveşte-le:
Ca doi oameni cumsecade,
la sfârșit ne-am dat mâna, zâmbind.
Nu am simțit ceva special.
După multe ore, niciun mesaj.
---
am urcat în vagon și era frig
iar de la fereastră
i-am făcut cu mâna
continuând să ne zâmbim
până buzele noastre au devenit
un punct inofensiv
Finalurile, ia priveşte-le:
Ca doi oameni cumsecade,
la sfârșit ne-am dat mâna, zâmbind.
Nu am simțit ceva special.
După multe ore, niciun mesaj.
---
am urcat în vagon și era frig
iar de la fereastră
i-am făcut cu mâna
continuând să ne zâmbim
până buzele noastre au devenit
un punct inofensiv
Pe textul:
„Poate mă va vedea" de Zburlea Ariana
0 suflu
Contexturmezi după noi. Ghinion! Totuși, La mulți ani!
Pe textul:
„Seară de mai care miroase a martie" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextFără pentru, înainte de fără niciun dubiu
Pe textul:
„Seară de mai care miroase a martie" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextLudic și percepția extrasenzorială și transcendentală duc, pentru fără niciun dubiu, la Roata cu o singură spiță, de Nichita. Același tip de dezvoltare, același final concluziv. Cadrul e diferit, adaptat la vremurile moderne, mâncarea chinezească, covid, dar direcția, intenția și percepțiile sunt aceleași. Poate că simt mai bine decât toți acest lucru, fiindcă Bogdan, Eu și Nichita avem ceva în comun. Suntem berbeci, iar trăsăturile poetice ale nativilor berbeci sunt inconfundabile.
Pe textul:
„Seară de mai care miroase a martie" de Bogdan Geana
0 suflu1
Contextdar remarc optimizarea din varianta a doua. E drept ce zice Doru în comentariul lui special, încercăm de 7-8 ori, ies mai multe variante, ne bucurăm de privilegiul pe care îl avem, atât ca autori, cât şi ca lectori. Trakl, în cartea publicată în 88 la Minerva, are mai multe variante ale unor poeme, toate fascinante. Că aşa au vrut culegătorii, să culeagă prunele de mai multe soiuri, pentru a scoate apa vie... Am observat porumbelul, ne vom auzi în viitorul apropiat!
Pe textul:
„Lingură de pască" de Romulus Câmpan Maramureșanu
0 suflu
Contextaici aţi ridicat un pic nivelul în ceea ce priveşte limbajul poetic, ceea ce este încurajator şi îmbucurător. Ce-i drept, până la o poemă în oglindă, precum cea a lui Bacovia, e distanţă lungă, dar tot ce am spus este pentru a vă da un imbold. Scrierea existenţială, cu toate riscurile pe care le presupune, iar aici mă refer la reiterarea unor concepte arhicunoscute, oferă o acoladă de posibilităţi lirice, depinde de factorul noutate pe care fiecare autor îl aduce, măcar în mică măsură. Ceva care să surprindă. Şi care să vă surprindă, să vă lase perplex în faţa propriei afirmaţii, după cum spunea celebrul Kundera, prin gura lui Jaromil.
Pe textul:
„Oglinda" de ILIE GRIGORE
0 suflu
ContextŞi când spun că nu e nouă, mă refer la Paul Celan şi oraşul nelocuit, Necropolis, în care nimeni nu mai vine şi pietrele vorbesc în tăcere. Prin care umbrele trec fără să oprească. Totodată, un alt reper este Oraşul lui Kavafis: "Ai spus: "Mă voi duce-ntr-o altă ţară, pe-o altă mare. / Un alt oraş îmi va aparea mai bun decât acesta." Dincolo de aceste asemănări, care, practic, denotă o conexiune aproape inconştientă la marea poezie a lumii, textul e viu şi transmite ceea ce simţi. Această exprimare vie, la care se adaugă claritatea imaginilor şi plasticitatea lor, aduc şi doza de expresivitate care, din cauza extrapolării, ca metodă poetică aleasă de autoare, pare a fi absentă în acest text. Sper să nu deranjeze opinia mea.
Pe textul:
„Despre capătul nesfârșit al singurătății " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
Contextbine aţi revenit din vacanţă!
Şi ca o completare, poemul dv. m-a dus cu gândul la magnificul Song of the Open Road, de Whitman.
Şi ca o completare, poemul dv. m-a dus cu gândul la magnificul Song of the Open Road, de Whitman.
Pe textul:
„Să simți fericire pentru ceea ce înseamnă aproapele tău" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextiar la final o concluzie la fel de corectă. Nu este un poem cu straturi și sensuri ascunse, nu este un poem cu metafore, este pur și simplu o revelație pe care o are omul în fața lucrării divine, o conștientizare a călătoriei, cu toate bucuriile pe care le oferă detaliul, și a misiunii arhetipale.
Pe textul:
„Să simți fericire pentru ceea ce înseamnă aproapele tău" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextmi-am amintit de Parsifal, şarpele din romanul Januvia, scris de Daniel Corbu. Scriam într-o cronică despre acel roman că "şarpele mai mare cu care pictorul are nenumărate întâlniri în zona pavilionului, poate fi asociat cu un alter-ego care îl ajută pe om să se autocunoască. Şarpele este hrănit, este întâmpinat cu muzică şi prietenie, ceea ce denotă că în adevărata cunoaştere şi înţelepciune nu este loc pentru viclenie. Aici e învăţătura: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dar pentru a ajunge la această iubire, trebuie să lupţi cu Răul din tine, cu bestia care-şi apără teritoriul." Cumva, observând şarpele din poemul dv., tot la acel sens m-am gândit, al autocunoaşterii în singurătate. Cu menţiunea că folosiţi şi palimpsestul biblic în propria dv. poveste, pentru a crea un spaţiu poetic mai apropiat de origine şi sacralitate.
Pe textul:
„Biblioteca" de Cristian Fara
0 suflu
Contextși în urma terasele goale freamătă, - şi în urmă,
cu mâinile înainte ca somnabuli - ca somnambulii
în rest, un text curat, de care să-ţi aduci aminte cu plăcere. Nu la nivelul textelor tale cele mai mature şi profunde, dar este despre începuturi..., despre inima ta de copil...
doar atât...
cu mâinile înainte ca somnabuli - ca somnambulii
în rest, un text curat, de care să-ţi aduci aminte cu plăcere. Nu la nivelul textelor tale cele mai mature şi profunde, dar este despre începuturi..., despre inima ta de copil...
doar atât...
Pe textul:
„Vara" de Claudiu Tosa
0 suflu
Contextîn care fluturele, ca simbol bivalent, omul fragil - cel sugerat direct, dar şi sufletul din multe culturi ale lumii, îşi deschide aripile în zodia durerii şi a neputinţei, în care moartea însăşi devine obişnuinţă, iar singura alinare pt nefericire este o doză de morfină, care de cele mai multe ori se substituie, ineficient, cu propriile lacrimi, fiindcă durerea nu trece ca un fleac, ea trebuie simţiţă pe toate palierele percepţiei. Finalul mi-a adus aminte de Turn, de Cezar Ivănescu, ca un invers al situaţiei, la cealaltă poartă a vieţii. În poezia lui, la naştere, mama mea cea bună, care cumplit suferea, şi lângă ea, mama mea Moartea, care surâdea.
Foarte bine, Ilie!
Foarte bine, Ilie!
Pe textul:
„aşteptare diacronică" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Context