Poezie
Oglinda
1 min lectură·
Mediu
Privesc în mine ca într-o oglindă
tot trecutul,
pe care-l recunosc,
câtime cu câtime,
dar să mă-ntorc, să fac un pas
în urmă, este peste fire,
oricât de mult mi-aș lua avântul,
și, totodată, îl simt,
pulsând în vine,
alături de prezent și viitor,
la fel sfârșitul si-nceputul
tuturor clipelor pe care le-am trăit,
fără să pot să schimb nimic
în urma si-naintea lor,
sau poate însumi sunt privit,
din gol, ca-ntr-o oglindă,
de fiecare clipă,
fiind filmat
în funcție de fiecare pas pe care-l fac
01673
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Oglinda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14189396/oglindaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
aici aţi ridicat un pic nivelul în ceea ce priveşte limbajul poetic, ceea ce este încurajator şi îmbucurător. Ce-i drept, până la o poemă în oglindă, precum cea a lui Bacovia, e distanţă lungă, dar tot ce am spus este pentru a vă da un imbold. Scrierea existenţială, cu toate riscurile pe care le presupune, iar aici mă refer la reiterarea unor concepte arhicunoscute, oferă o acoladă de posibilităţi lirice, depinde de factorul noutate pe care fiecare autor îl aduce, măcar în mică măsură. Ceva care să surprindă. Şi care să vă surprindă, să vă lase perplex în faţa propriei afirmaţii, după cum spunea celebrul Kundera, prin gura lui Jaromil.
0
