șters

Wagner în Walhalla
Walkietalkie-n Week-End
Wisky Walkman la Walkirii
Western in World-Wide-Web

si cu asta am incheiat, numai bine

exista talent, exista imagini, exista perceptii, mai greu este sa le exprimi. Imi place mai mult strofa a 2-a, mai asezata, mai cursiva.Esti pe drumul bun, succes mai departe

nu stiu ce te feresti de rima in prima strofa, daca tot exista intre strofa 2 si 3, ia sa vad asa daca ma pot juca in cateva secunde...

astăzi sentimentul dispare
într-o eclipsă totală a inimii
secunda aceea în care
oamenii devin ultimii
umbrele umbrelor
negru amintindu-si ca sunt
inainte de ora cazuta-n pamant

eu am facut asa la plezneala si parca suna mai bine, sincer trebuie prelucrat textul, asa arata de parca este aruncat ca o placinta, destul de neglijent, fara suparare. Este o parere, nu esti obligata sa o iei in consideratie

Acelasi lucru i l-am spus si eu in alt comentariu. Aici voi adauga atat.... un stil foarte interesant...o combinatie intre cyber-ul lui Gibson si lacatele carnivore ale lui Brussolo.
M-a arunca la un pariu ca scrii S.F
Ce este frumos este frumos

frumos cadru creat aici, poza lui Bogdan ma face invidios pt ca nu am si eu poze inspre cinstirea versurilor dedicate lui Poe(ce naiba-ti veni cu strigoiul asta batran? nu-ti plac tinereii?) Atasez si eu cateva versuri ale marelui poet, care sa intregeasca decorul.

Și-am rămas în prag o vreme, inima simțind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrșită, bezna-n sinea-i adîncită,
Și o vorbă, doar șoptită, ce-am șoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns șoptit: ,,Lenore!\'\'
Doar ecoul trecător.

ai incercat vreodata sa scrii poezie impersonala? pt ca aici abunzi cu: mi, mine, mea, ma, ma, mi, m
Pentru binele tau, nu de alta.

Miraur, repeti caravanele si visele acelea in exasperare. Fii si tu mai atent ca de asta iti ajung textele la atelier. Ultima strofa este ceva mai rasarita, incearca sa le dai si celorlale substanta. Este mult de munca, dar trebuie cineva sa te incurajeze.

din pacate, la ora actuala in Romania socheaza urmatoarele lucruri, stirile ProTV, ca sa nu zic alte posturi nationale, emisiunea Din Dragoste, Gigi Becali si povestirile despre sex. Astfel de texte impanzeau ziarele imediat dupa revolutie si toti onanistii erau fericiti la coltul strazii. Scuze Ioano de folosirea tonului dar sincer mi-e greata de ceea ce a ajuns poporul roman. Acest text nu ii acord nici o valenta, chiar daca tu esti Ioana Barac si pe alocuri mai scrii si bine. Asta este verdictul meu.

Un sonet impecabil din toate punctele de vedere.

Nicoleta, in limba romana nu merge teoria ghicitului. Corect este \"sandvișuri\" sau sandviciuri. Sendvis suna ca send email la misu, iar sandwichuri suna ca tavalelile prin nisip

florine, din cate vad eu, incerci sa te incadrezi fortat intr-un curent, si asta se vede si in scrierea ta. Tu trebuie sa fii curentul Florin Bratu. Daca fracturismul are unele idei care si mie mi se par interesante, asta nu inseamna ca trebuie sa te conformezi in totalitate lui. Poezia nu se scrie nici din nevoie, nici din frustrare, nici din recuperari cum dai tu exemplul nefuterii din comunism. Interpretarea libertatii, in toate aspectele ei, chiar si in cel poetic a fost practic dusa la extreme. Scopul tau nu este sa-l elogiezi pe ianush ci sa-l depasesti, sa fii nr 1, asta daca ai muschi la creier. Iti jur, acest text al tau, chiar daca contine cuvinte vulgare, este un text cumintel. Alta data le ziceai mai subtil si mai cu rezonanta. Nu am zis ca sunt impotriva cuvintelor vulgare, chiar si eu le folosesc uneori, dar nu ele sunt cele care trebuie sa fie evidentiate de autor intr-un text, ele trebuie sa vina ca o consecinta fireasca a restului poeziei, rest care trebuie sa impregneze cititorului o traire profunda. Lucru care aici nu se intampla din pacate.
Ce nu iti doresc sa ti se intample, este sa nu te plafonezi la un anumit nivel si sa ramai incadrat pe veci. Este parerea mea si ti-o spun sincer, sper sa apreciezi.
Noroc

un text lungit in care alterneaza forma verbala la fel ca la o compunere de ciclu primar, exemplu fata mea iti paru, incepi cu prezentul, continui cu imperfectul, ramai pe imperfect.
gamba unui picior, bine ca nu este gamba unei maini, irelevant unui picior, cititorul nu este idiot, mai ales implementarea articolului care este o alegere si ami nefericita
am trecut EU pe langa tine, surplus
vocea sugrumata, trup neclintit, oare nu v-ati saturat sa repetati mereu si mereu aceleasi clisee?
Text extrem de slab in care nici incercarea unei dare de sange sau a unei strazi pavate de oase nu il salveaza.
Nota 4

Mihai, sa zicem ca puteai simplifica in felul urmator:
Agonia este ciclul primar al poeziei romanesti, locul in care se cerne orice text, locul in care profesorii stau cu ochii pe tine si iti dau note de trecere. Bineinteles, unii sunt repetenti, altii fac doi ani intr-unul, altii isi depasesc profesorii. Ei si pe acest site mai exista si nostalgici si inspectori etc etc. Eu cred ca Radu si ceilalti stiu exact care este importanta acestui site atat de controversat si chiar daca nu este intotdeauna corect in ceea ce priveste recomandarile, textele, valoarea, citirile, etc, etc, da posibilitatea oricarui autor de a progresa, de a beneficia de aceasta rampa de lansare, cu toate neajunsurile ei. Unii vom pleca, altii vom ramane, Agonia ramane vie tocmai prin neajunsurile sale, prin comentarii sau aprecieri, se creaza competitie, apar nemultumiri, totul este evolutiv, asta pentru cei care pot intelege. Caracterele puternice si talentele se vor ridica mereu. Exista si mult joc de culise, exista si o arta a imaginii pe care trebuie sa ti-o creezi aici pentru ca sunt atatia useri, eu voi mai spune inca ceva pe care tu ai eludat, valoarea depinde foarte mult si de publicitate, de sansa, de bani, adevarul este ca daca nu dai un pic din coate, nu razbesti sus si poate acest dat din coate echivaleaza si cu rabdarea de a ramane pe Agonia. Imi spusesi si eu o parere

poem vechi, sentimentul este acelasi, femeile in Ro sunt in lipsa de poeti. Mai rezisti?

Referitor la poem, cred ca cea mai buna solutie este delete si aplicarea pe siteul cu prietenii...

textul nu este rau, are o rima unoeri placuta si ca tematica se potriveste bine. Ejaculare nu are ce cauta acolo, scoate-l, iti strica poezia...sau cel putin gandeste-te pentru viitor. Hai noroc.

Paul, nu-i nimic, mai scoti o carte si poate te primesc direct in uniune. Pana una alta sa uram succes tinerilor scriitori...

Multumesc pentru explicatii, lucrurile se mai limpezesc asa. Problema este ca astfel de randuri Negrule sunt greu perceptibile, numai autorul putandu-se bucura in totalitate de profunzimea si subintelesurile cuvintelor. Este greu sa scrii si pentru tine si pentru altii, inteleg ca ti-ai asumat riscul de a fi criticat si ramane in anonimat dar cu satisfactia trairii originale a simtamintelor tale. Oricum recunoasterea unei opere si valoarea sa apartin oricarui alt timp si nu prezentul, asta o spun ca parere personala. Satisfactia cea mai profunda este bucuria pe care o ai in suflet in momentul in care ai pus pe hartie inima si mintea ta contopite si ai spus intr-un final..Doamne, iti multumesc de acest dar minunat!
Si acest dar este vesnic.
Eu ti-as spune ceva, mie imi place Mihai cum scrie, si indeferent de orice critica as primi din partea lui sau nu, as sti ca este impartiala, limitata la propria sa perceptie a valorii si la stilul personal.
Dupa cum vezi eu nu ma agat de cuvinte grele pentru a descrie o stare de spirit...dar pana si cuvintele simple pot avea greutate...

Un stil dezinvolt, plin de naturalete. Un alt gen de poezie ce ne incanta, ai modelat banalul in mintea si degetele tale sugubete si au faurit perla de cultura, si nu contrafacuta.
Imi place, felicitari Anton!

Negrule
in versul 2 folosesti mangaie
in versul 3 atinge cu mainile

mainile nu au ce cauta acolo

sugestie- dulce neingaduita

imi place mult ...padurea in care nu incape urletul

Ai avut inspiratie si placerea de a surprinde acea comoara ascunsa in blocul de marmora, pe care orice sculptor o vede ascunsa. In cazul tau o femeie, eliberata de maini asudate, durere nascand frumosul, timpul extatic pierdut undeva intr-o alta dimensiune, lasand loc perfectiunii.
Un text bun ce merita apreciat. felicitari!