cercul invizibil

cateodata am impresia ca suntem prizonierii aceleiasi ciclitati fatidice, ca suntem originali intr-o mica masura in sentimentele noastre si ca exact cum spui tu \"preluam orbi/nasterile mortile\".

Da, prizonieri sau liberi, uneori cercurile nevăzute parcă își diminuează aria în jurul nostru, alteori și-o extind, iar noi, între naștere și moarte, se întâmplă să pășim și orbi. Mulțam.

Ela

nu stiu ce te feresti de rima in prima strofa, daca tot exista intre strofa 2 si 3, ia sa vad asa daca ma pot juca in cateva secunde...

astăzi sentimentul dispare
într-o eclipsă totală a inimii
secunda aceea în care
oamenii devin ultimii
umbrele umbrelor
negru amintindu-si ca sunt
inainte de ora cazuta-n pamant

eu am facut asa la plezneala si parca suna mai bine, sincer trebuie prelucrat textul, asa arata de parca este aruncat ca o placinta, destul de neglijent, fara suparare. Este o parere, nu esti obligata sa o iei in consideratie

Mă feresc de ceva atât de banal, poate aș folosit rima asta acum 10 ani (sunt-pământ), deși nici atunci nu aș fi ales-o. În plus, nu doar pământul este negru. Iar despre plăcintă, nu știu ce să spun, poate așa ai \"gustat\" tu textul. Fiindcă de mine nu e \"trântit\" așa cum afirmi tu. Și cred că exprimările pot fi făcute și altfel pe marginea unui text. M-ai văzut pe mine spunându-i cuiva, chiar și pe text extrem de slab, că a trântit o plăcintă? Cât despre prelucrat texte, asta fac tot timpul. :)

Pai tu stii cum comentez eu si cred ca te-ai obisnuit, imi place sa intarat asa un pic sa vad cum sta autorul cu nervii, glumeam, chiar daca pare rima pare demodata, ea accentueaza unoeri sentimentul poetic. Te astept cu texte de alea bune cu flic flacuri pitpalacuri, intelegi tu....

Normal că știu cum comentezi tu. Și vin când pot cu texte din cele așteptate. Uneori am și eu nevoie de \"eclipsă\". :) Nu preiau oarbă cuvintele. :) Și, da, uneori rimele dau conturul clasic, eu le prefer pe cele diamantine. :) Sunt aici autori care atunci când folosesc rimele, o fac strălucitor, nu?

Ela

atât

cu drag,
Nicollé

Fotografia ta adaugă un plus de sens primei strofe, aproape că exprimă mai mult decât aș putea spune în cuvinte. Eu de multe ori în poezii pornesc de la o imagine. Așa a fost și aici, cu singura diferență că nu roșu era eclipsat, chiar dacă aparent inima duce la culoarea roșu. :)

Ela