dumnezei din munte

Singura stare care ne însoțește permanent, de la naștere și pînă la moarte , este frica.În rest trecerea obișnuită prin viață ... de la prima pagină la piatra funerară. Mie mi-a plăcut cum sună de la un capăt la celălalt.
Ne mai citim...

aud iar cum plâng
la hotare
dumnezei
coborâți din munte

si eu aud.
fiecare om vede acelasi Dumnezeu, fiecare prin prisma lui, iar perceptia comuna (ca fenomen) il imparte in \" cate un Dumnezeu pentru fiecare\" . in final, auzim un singur bocet. complicat mai suna :)

De nu ar fi temerile, nu am simți pe unde să pășim, de ce anume să ne ferim, cum am putea căuta în întuneric... Mulțumesc, Gelu, ai \"văzut\" bine prin munți.

Ionuț, pare complicat, însă acolo în adâncuri, fiecare își găsește calea, fiindcă este cumva scrisă din Înalt. Mulțumesc.

Ela

\"lumea va exista mereu
între coperta unu
și epitaful
de pe marmura neagră\"...


Poezia aceasta merită o steluță, e realizată la nivel. Nimic în plus. Toate cuvintele sunt (s)puse la locul lor.
Succese!

Mulțumesc, e o poezie care azi vorbește în locul meu, în locul tuturor cuvintelor mele. Păstrez aprecierea ta.

Ela