moartea noastră cea de toate zilele

înfiorătoare greșeli gramaticale și typosuri răzlețe, un text scris cu siguranță în grabă, facil, maestre konig, să auzim de mai bine,

\"daca am putea sa privim moartea dincolo de temeri inseamna sa intelegem in profunzime legile Divine\" care actioneaza in acest Univers, indiferent daca suntem de acord cu ele sau nu. În mitologia egipteană, există viață după moarte, dar aceasta este condiționată doar de reunirea după deces a celor trei elemente esențiale ființei umane. Aceste elemente sunt corpul, ba-ul (sufletul) și ka-ul (vitalitatea). Conform legendei, zeul berbec Khnum modelează fiecare om înainte de naștere, pe roata lui de olar.În Orientul Mijlociu exista credința că morții sunt încă vii, moartea însemnând doar o separare a sufletului de trup. Concepția aceasta nu este prezentă însă și în epopeea lui Ghilgameș, unde eroul principal plânge după moartea lui Enkidu, prietenul său. În mitologia persană, după moarte omul se divide în trup și suflet. Trupul este considerat după moarte impur, este văzut ca o parte materială a ființei umane, de care nu mai este nevoie după moarte.Vechii perși nu își îngropau morții și nici nu îi incinerau, deoarece pentru ei focul și pământul erau elemente sacre și nu trebuiau pângărite de trupul defunctului. De aceea, morții erau duși în așa-zisele \"turnuri ale tăcerii( v.rel-Zoroastru).În Coran se spune că \"fiecare suflet va gusta moartea\" și că fuga de moarte este inutilă. Musulmanii cred că moartea vine ca o amorțeală (\"sakra\"), pe care nu o poți învinge. Odată ce un om este mort și îngropat, perioada până la înviere i se va părea scurtă. Înaintea morții, este necesar ca o rudă sau un prieten să stea de veghe la creștetul muribundului și să îi repete: \"Nu există alt zeu în afară de Allah\", până când muribundul va începe să repete aceste cuvinte. Motivul acestui ritual este că, atunci când mortul este îngropat, va fi vizitat de doi mesageri ai lui Allah, cu chipuri înspăimântătoare, Nakir și Munkar, care îl vor întreba cine este zeul lui. Mortul va trebui să răspundă \"Nu există alt zeu în afară de Allah\" pentru a fi lăsat în pace până la înviere. Religia budistă susține faptul că omul este captiv unui ciclu infinit moarte-renaștere în funcție de karma acumulată în timpul vieții. Așadar, pentru budiști există mai multe vieți, iar moartea nu este decât o etapă de trecere între ele. Faptele bune sau rele săvârșite de ei într-o viață anterioară, constituie karma ce se oglindește în starea materială și virtuțile vieții actuale. Budiștii cred în reîncarnare, cred că trupul nu constituie decât vasul în care se dezvoltă sămânța sufletului. Si pentru ca suntem pui de daci,se spune ca asa precum sunt scrierile lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeu subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare. Dacii practică incinerația pentru morții lor. Peste mormintele nobililor tarabostes și ale căpeteniilor se ridicau uneori tumuli. Moartea era pentru daci și un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tânăr geto-dac, după cum spune Herodot. Acesta avea rolul de a fi solul oamenilor către Zamolxes, lui încredințându-i-se înaintea ritualului de sacrificiu cererile, rugămințile, problemele celorlalți.
Nici Galii și celții nu se temeau de moarte. Diodor din Sicilia spune în lucrarea sa \"Biblioteca Istorică\": \"Ei nu se feresc de moarte. S-a înrădăcinat la ei credința pe care o avea Pitagora despre nemurirea sufletului omenesc care, după un număr anumit de ani, ar intra într-un alt trup și ar începe o nouă viață.\" Ca și dacii, galii sacrifică bărbați când vor să afle răspunsuri la întrebări privitoare la evenimente din viitor. Îi înfig sabia în piept, deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului și prorocesc ce se va întâmpla după modul în care cade victima.În mitologia nordică, moartea era văzută ca un eveniment tragic, prin care omul se desparte pentru totdeauna de Midgard, lumea celor vii. Zeii nordici, spre deosebire de zeii altor mitologii nu erau nemuritori, ci își câștigau această atribuție mâncând merele fermecate ale Idunnei. Aceste mere le ofereau tinerețe veșnică, dar nu îi făceau invincibili. Lumea morților nu era unitară pentru nordici așa cum era la daci sau la celți. Grecii aveau așadar o percepție pesimistă asupra morții. În unele legende tărâmul morților se divide și apar structuri separate ca Tartar-ul, tărâmul damnaților și Câmpiile Elizee, tărâmul eroilor. Lumea morților era bine delimitată de lumea celor vii, pătrunderea unui om viu pe tărâmul lui Hades fiind aproape imposibilă. Acest lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heracles, dar și al lui Orfeu. Lumea morților era despărțită de cealaltă lume prin râul Styx, legătura fiind făcută printr-o barcă condusă de Charon. Grecii îngropau câteva monede împreună cu defunctul pentru a avea cu ce să îl plătească pe Charon, altfel mortul rămânea un an întreg pe mal. Câinele cu trei capete, Cerber, eriniile, spirite feminine ale răzbunării, kerele entități ale morții și ale distrugerii realizau apărarea ținutului morților de intruși. Zeul grec al morții era Thanatos.Slavii antici, păgâni credeau că lumea lor era un copac uriaș, crengile reprezentând Paradisul, lumea zeilor, iar rădăcinile fiind lumea morților.În mitologia aztecă, moartea, violența, sacrificiul sunt acceptate, recunoscute, necesare cererii divinităților. Moartea face parte din spiritualitatea poporului aztec, ea este inclusă în zodiac, alături de celelalte semne zodiacale.În religia creștină există două lumi unde merg sufletele oamenilor după moarte : Raiul (Paradisul sau Edenul), unde merg doar cei drepți,rascumparati prin sangele lui Iisus Hristos și Iadul (Infernul) unde merg păcătoșii. Soarta sufletului omului după moarte este stabilită după judecata facuta de Fiul,dupa faptele care le-a facut cand era in viata.Moartea a venit în lume o data cu alungarea lui Adam si a Evei din Rai, dupa ce au calcat porunca si au mâncat din pomul cunostintei binelui si raului: cu moarte veti muri dupa ce veti mânca.( Facere 2, 17.- în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit) Prin moarte Dumnezeu a oprit procesul călcării de porunca, punând cap pacatului (pentru ca pacatul sa nu devina nemuritor, pentru ca omul sa nu ramâna vesnic în stare de călcător de poruncă). Sufletul fiind nemuritor, îsi continua activitatea si în lumea cealalta, adica o va continua de acolo de unde a ramas cu facerea binelui în momentul mortii. Cât priveste nedreptatile, suferintele pe care pe nedrept le-am îndurat din partea oamenilor, vor fi recompensate la Cer.
Moartea rămâne așadar și în prezent o mare teama.
Zeii morții sunt
Ankou -- mitologie bretonă /Anubis -- mitologie egipteană
Arawn -- mitologie celtică /Asto Vidatu -- mitologie persană
Charon -- mitologie greacă și mitologie romană /Eita -- mitologie etruscă
Hades -- mitologie egipteană /Mictlantecuhtli -- mitologie aztecă
Mors -- mitologie romană /Odin -- mitologie nordică
Osiris -- mitologie egipteană /Pluto -- mitologie romană
Samhain -- mitologie celtică /Shinigami -- mitologie japoneză
Thanatos -- mitologie greacă/Veles -- mitologie rusă
Yama -- hinduism /Yan Luo -- mitologie chineză
Zamolxis -- mitologie traco-dacă /Badb -- mitologie celtică
Hel -- mitologie nordică /Morrigan -- mitologie celtică
Phersipnai -- mitologie etruscă /Ran -- mitologie nordică
:-*

în dimineața aceasta am primit de la autorul acestui eseu un mesaj în care îmi semnala faptul că fiind grav bolnav, internat în spital, a dictat textul de mai sus unui cunoscut care l-a postat aici, acestea fiind spuse, îi doresc lui Cătălin însănătoșire grabnică așteptându-l să revină printre noi.

Catalin trebuie sa stii ca tu aici pe agonia esti iubit si exista multi oameni care se roaga pentru tine sa te insanatosesti mai grabnic si sa ne bucuri cu textele si comentariile tale.

te iubim, Catalin! suntem alaturi de tine
DOAMNE AJUTA!

textul dumneavoastra este deosebit si demonstreaza forta psihica ce o aveti chiar si cand sunteti in suferinta
Doresc sa stiti ca eu si mama mea ne rugam pentru dumneavoastra sa refaceti mai repede.

cu admiratie,

cruciadă

templierului, cu prietenie

bătrâne, nu lăsa piaza cea rea să intre dincolo de porțile castelului
uite, ți-am pregătit armură strălucitoare,
voi ucide pentru tine umbrele răscolind nisipuri zadarnic
fiarele nopții nu-și vor face sălaș în pădurile noastre
e vremea să adunăm din sângele nostru încă tânăr lumina
să luăm deci culoarea din piatră de lună
o vom pune în mătase de steaguri victorioase

bătrâne, lung este drumul oștirilor noastre
pasul și mâna chiar de mai tremură
izvoare neîncepute vor auri călătoria
nu va rămâne pribeag și veșted trupul,
teama nu-și va depune rugina pe săbiile noastre

e vremea să te ridici de la masa umbrelor
se vor desface din ceruri tomnatice drumuri
rănile se vor vindeca
mâna Domnului îți arată drumul spre casă

ridică-te, ți-e aurită armura.

http://www.agonia.ro/index.php/prose/46808/index.html

asupra mortii

o experienta unica a fiecaruia ce trebuie tratata cu respect

“adevarata moarte este cea pe care o traim zilnic, de fiecare
data cand nu simtim ceva, cand repetam ceva mecanic”…

iar moartea publica, atunci cand ni s-a ispravit viata, poate fi
asa cum ai spus, o experienta noua … acceptata senin in cazul in
care ai o constiinta curata, gandind crestineste si cu smerenie.
dar din moment ce nu i s-a descoperit inca antidotul, trebuie sa fim
pregatiti in orice clipa, nu:)
am convingerea ca daca poti vorbi despre moarte in momentele astea,
Dumnezeu ti-a dat puterea necesara pentru a infrange,

din tot sufletul multa sanatate!
anana