Poezie
restauratio
1 min lectură·
Mediu
Dumnezeu picotește în patul nostru
își mângâie lasciv trupul înviat
atinge formele tale rotunde cu mâinile
eliberează corbi pe cărarea celor o mie de urme
pentru a ne rătăci întâlnirea
și toate florile de cireș ferecate
la marginea acestui labirint neterminat
îți ascult timbrul distinct al pașilor
tânjind după bucata neîngăduit de dulce
a sufletului meu regăsindu-și culoarea
acum nimic nu ne mai poate murdări
nu există pădure să-mi încapă urletul
îți doresc sângele carnea și oasele
odihnă piciorului tău ostenit
capătul drumului
044676
0

ma bucur ca esti tot tu:)