Poezie
O, Doamne bun, de ce mă lași pierzării
Sonet 373 la Psalmul 22
1 min lectură·
Mediu
la Psalmul 22
O, Doamne bun, de ce mă lași pierzării
Și nu-mi asculți a trupului jelire ?
Cu spaimă strig, când ziua-mi dă de știre
Și-i noaptea grea la porțile uitării.
Sunt viermele ce și-a durat zidire
Din lut scuipat la marginile mării,
Cel biciuit și-n piață dat vânzării,
Primind, învins, năprasnică orbire.
Mi se topește inima ca ceara.
Sunt doar un câine jalnic, de pripas.
A rupt din carnea mea, cu sete, fiara
Păcatelor ajunse fără glas.
Mă-nvinge scârba, frica și ocara
Și doar nădejdea-n Tine mi-a rămas.
24 ianuarie 2005
044.214
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “O, Doamne bun, de ce mă lași pierzării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/166592/o-doamne-bun-de-ce-ma-lasi-pierzariiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMmihaela - eu am învățat, în ultima vreme, mai ales faptul că niciodată nu e(prea) târziu. Ceea ce scrii o demonstrează. Eu ? Fac ceea ce am înțeles că se potrivește cu structura mea interioară. E indicat așa : să facem ce ne pricepem mai bine.
Cu drag
Cu drag
0
AMIonuț - părereaa ta e un punct cîștigat. Pentru mine.
0
Voi tine seama de cele ce mi-ati spus. Cat despre poezia aceasta, imi aminteste de tinerete, cand am strigat: Domane, tu habar nu ce stiu eu despre plopul care face pere. Si-am ingropat, cu mare truda talantul la radacina unui pom, care rodeste si tot rodeste maracini. Pe scurt imi amintesc acum de asumarea cartii de economie politica in loc sa rescriu interior, psalmi.