Poezie
acelor care mi-au furat și somnul
1 min lectură·
Mediu
de mult prea mult împărtășit
am intrat în vie și-n saivan
cu un cuțit
și am jertfit cu talpa strugurii de primăvară
mieii de toamnă i-am uitat peste iarnă afară
în fiecare noapte striga gerul din oasele lor:
- ia seama nesocotitule!
primăvara va aduce un topor
câinelui celui rău bate-i coada în prag
de va năvăli peste tine să nu o latre cu drag
apoi vântul sufla
nu mai auzeam nimic
trandafiri înjunghiați învrejurau inimii rana
și spinii ejaculau din satana
mureau cocoșii nu mai veneau zorii
crucile
plecau din cimitire și făceau pe colindătorii
ești acasă a lu’ cutare? am venit să îți scriem
poza pe lemn
hai! aprinde candela! fă-ne cu brațele semn!
pământul larg și cerul pășeau în trup deodată
și îmi trânteau sufletul de piept
cum se trântește o poartă
dar nu mă găseau
mă ascundeam sub patul din gând
iar ei plecau pe uliți strigând:
pentru un miel tăiat
și un pahar de vin
moartea nu mai moare și viața nu mai naște
veste minunată vouă dar vă spun
ne-ntrupați în nimeni sunteți dați
în paște
034.349
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “acelor care mi-au furat și somnul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/178594/acelor-care-mi-au-furat-si-somnulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"de mult prea mult împărtășit
am intrat în vie și-n saivan
cu un cuțit
și am jertfit cu talpa strugurii de primăvară
mieii de toamnă i-am uitat peste iarnă afară\"
și
\"apoi vântul sufla
nu mai auzeam nimic
trandafiri înjunghiați învrejurau inimii rana\"
iar finalul este maiestuos.
Nu întrupezi pe nimeni, ești întru lumină făurit. și poemul tău se rostogolește ca un bulgăre de poesis peste o lume în agonii primitive.
Ela