șters

Vali, este frumos acest poem, are un iz nostalgic si este bogat in simboluri. Dar in unele locuri, ai niste pretiozitati ce pot trage in jos intreg poemul:

în meditații îngenunchiate pe rid

cred ca pot fi scoase cu mare usurinta

Felicitari pentru carte. Este o realizare frumoasa ca va regasiti cu totii impreuna.

Felicitari, Dan Herciu. Este un pas inainte. Unul logic. Succes mai departe.

eu cred ca poemul sufera enorm la capitolul versificatie. rimele ori sunt extrem de facile, ori sunt asonante. acest autor scrie destul de slab, credeam, dupa comentariile pe care le face, ca ar fi fenomenal. insa...

foarte bun poem, cuvinte alese cu migala, imagini expresive, ploaie/zapada/noroi/ autenticitatea versurilor, poeta traieste ceea ce scrie si aseaza cuvintele cu precizie matematica si suflet precis in spatiul alb rezervat amintirilor

Stimata doamna Angela Furtuna, ati grait multe adevaruri in legatura cu discriminarea poetilor, in special cei din provincie si cei din diaspora. Stiti, in momentul in care am fost invitat de catre domnul Dumitru Scortanu sa public la Stef, foarte multi mi-au spus ca nu e bine sa public la o editura din provincie, mai ales una necunoscuta, intrucat voi ramane in anonimat. Insa eu am tinut cont de calitatea umana si profesionalismul editorului Dumitru Scortanu. Si mi-am pus ambitia ca daca reusesc sa ma fac cunoscut, plecand de la o editura mica, atunci succesul meu este inzecit. Drumul a fost lung, dusmani la fel de multi. Insa, in momentul in care critici literari de care nu auzisem au scris despre cartile mele, in momentul in care am inceput sa apar in siteuri si reviste de prestigiu, in momentul in care am inceput sa primesc e-mailuri de la necunoscuti multumindu-mi-se pentru ceea ce fac si scriu, mi-am ras in barba si mi-am zis: DA. Mesajul meu incepe sa circule. Daca maine-poimaine ma duc dracului macar am satisfactia ca am ajuns acolo unde trebuia sa ajunj, la sufletul cititorului, la public.
Stiti, lucrurile nu s-au oprit aici. Oamenii au inceput sa vada si alte lucruri. Au vazut cuvintele din interiorul cuvintelor, au vazut esenta, au vazut citatele. In momentul in care am vazut ca incep sa apar pe siteuri necunoscute mie, cu citate celebre, m-am speriat. Insa oamenii aveau dreptate. Eu insumi mi-am luat cartile la recitit si am descoperit ca in graba, valtoarea scrierii mele, aproape inconstienta din cauza tumultului sufletesc, am scos niste perle. Asadar, a urmat o carte de citate si aforisme, dintre care foarte multe mi-au aparut in zeci de locatii pe internet, in carti personalizate, pe siteuri internationale, in reviste spirituale, etc. Nu am cerut nimic. Eu aveam deja totul, constienta deplina ca la un moment dat voi reusi, chiar daca numai moartea imi va aduce pe deplin recunoasterea.
Nu-mi bat capul cu institutii si premiile lor. Pe mine ma intereseaza omul acela care are nevoie de alinare, de dragoste, de o vorba la suflet. Omul acela te cauta si te gaseste. Omul acela are o putere de promovare mai mare decat orice institutie sau librarie. Insa ca sa ajungi la el, trebuie sa scrii si sa te sacrifici.

V-am spus asa o poveste, despre viata mea de scriitor. Despre Agonia, am fost de prima data cu gura mare si cred ca pe dreptate. Mi-am atras dusmani, am fost amenintat, am primit telefoane anonime. Am fost plagiat, am fost injurat, am fost pus in atelier, mi-au fost sterse comentariile. Dar priviti, sunt inca aici. Eu le-am intins mana editorilor. S-au facut ca ploua. Daca as fi fost editor le-as fi demonstrat ce inseamna verticalitate. Serviciile mele sunt gratuite, eu vreau sa ajut, nu ma intereseaza sa fiu promovat, ridicat in slavi. Mie imi pasa de acei tineri care sunt ca si mine, asa cum eram eu la inceput, si care merita o sansa.

Asadar, domnilor editori, nu doriti sa batem palma? Haideti sa ne dam unii altora o sansa si sa vedem ce iese.

Toate cele bune,

Ionut Caragea

probabil Razvan ca versurile gen hip-hop nu vor fi niciodata poezie, iar ironismul distinsei Noemi este pe masura. poezia este foarte slaba dar tu ai si poezii foarte bune, probabil ca ai vrut sa faci un experiment, insa stii si tu ca este un sacrilegiu sa scrii atunci cand te paraseste inspiratia...

Acuma depinde ce preferi, daca publici in Bucuresti trebuie sa te orientezi catre Humanitas, Vinea, Cartea Romaneasca, pentru ca acolo se trag sforile, si numai cine publica pe acolo are sanse de a fi cunoscut pe mai tarziu.

Pe de alta parte, si in provincie se pot face lucruri frumoase, atata timp cat ai de-a face cu oameni extraordinari. Cred ca in viata fiecarui tanar poet exista un maestru sau cel putin un ghid care il indruma pe drumul marii poezii.

Sa nu uitam cati asemenea tineri se pot pierde, chiar scriu 2-3 carti, mai tarziu nu se mai aude nimic de ei.

Eu cred ca atunci cand stai in apropierea lui Daniel Corbu, un poet si un om la superlativ, este imposibil sa nu fii inspirat si indrumat asa cum trebuie.

Cred ca trebuie privita problema asta Bucuresti-provincie din toate unghiurile, aspectele.

Dar atentie, curentul in care se scalda literatura bucurestilor, impus de sus si sustinut de cativa critici si reviste literare, cu tendinte comerciale, uneori vulgare, se poate intoarce la un moment dat impotriva autorilor, atat prin schimbarea axului puterii cat si prin reorientarea catre marile centre culturale ale tarii. De aceea spun eu ca dublul debut este foarte bine gandit. Autoarea are potential. Ca si alti tineri autori de pe acest site care nici macar nu au publicat vreo carte si cred ca nici nu le trece prin cap. Poate ca tocmai de aceea trebuie incurajati sa o faca. Toate cele bune va doresc.

Multumesc Angelei Furtuna pentru minunata prezentare si Mariei Prochipiuc pentru comentariu si apreciere.
Maria, de fiecare data cand am incercat sa revin pe Agonia, s-au gasit unii editori care sa-mi puna textele pe atelier pentru ca mai apoi sa-mi scada accesul. Daca as fi fost respectat cel putin la fel ca ceilalti utilizatori, nu as fi criticat Agonia si nu as fi scris articolul prin care semnalez acele nereguli.
Asa ca nu imi ramane decat sa scriu mult si bine, sa fiu apreciat de cei care au un cuvant greu de spus in lumea literara, insa fara ca prietenii mei de pe Agonia sa se poate bucura de ceea ce eu am de oferit. Poate doar prin intermediul vostru, al celor care nu ramaneti indiferent la mesajul unei creatii literare, dincolo de conflicte si aparente.

Profit de ocazia aceasta sa-mi cer scuze tuturor celor care le-am ranit orgoliul (recunosc ca ma pricep la asta), si ma refer in special la Vasile Munteanu si Ella Victoria Luca. Eu sunt dispus la sentimente mai bune si consider ca Agonia merita mai mult in materie de intelegere si corectitudine. Daca mi s-ar da posibilitatea as face ceva constructiv pentru acest site, pentru ca, sinceri sa fim, este nevoie mereu de autori care sa incurajeze creatiile valoroase ale altor autori.

Toate cele bune si multumesc pentru postarea acestui comentariu.

Ionut Caragea

lui Teodor nu ii este frica de ceea ce este si ceea ce reprezinta ca fiinta, suflet, amintiri. nu ii este frica de a fi sincer, de a cerceta in profunzinea sufletului sau, acolo unde cuvintele asteapta sa fie scoase la suprafata.

mă inund cu amintiri - as scoate: mă inund cu

stii bine de ce

trupul mi-a devenit gest
dar unul simplu de pe care
s-au desprins toate privirile

elimina relativele

gest desprins de priviri - mai eficace

sfarsitul excelent - priviti-ma ca pe un refuz

tot inainte teo

oasele îți sunt numărate înainte să înghiți
de la sfârșit spre început poemul.
vezi corpuri ieșite din suflet ca din canale

doar pasajul asta il consider cu adevarat valoros
are duritate, are iz macabru, cred ca se putea continua pe aceeasi linie

in rest, mergi pe tehnica intertextuala, dar se vede ca-i lucrat, ca e gandit, mai ales finalul, pontos, care se doreste sa impresioneze

pete de culoare
și joaca de-a umbrele prin părul meu…
e un început
să stii să te ascunzi

imi place inceputul acestui poem. este de o simplitate si o frumusete dezarmanta

nu-mi place versul urmator - este fortat - printre stele căzătoare rupte cu zâmbetul

si cred ca poemul s-ar termina mai bine cu strofa

îți desenezi sentimentele
pielea și carnea sângerează metalic
la atingerea arătătorului
litere și numere
îți cicatrizează intențiile

frumos poem. pentru cine traieste in taramul frigurilor exista rezonanta puternica. dar exista si caldura sufleteasca in acest poem, exista dragoste.

Iti propun pete de realitate - in loc de -lasă doar pete albe în urmă realitate

si cum înnebunește iarna din sânge
și arde sub transparenta frigida
a unghiilor

in loc de

cum înnebunește iarna din sânge
și arde sub albul frigid
din unghii

si asa unghiile nu sunt albe, iar transparenta lasa loc imaginii. si mai elimini din alb.

titlul mi se pare ca miroase a mort de pe alta planeta, stanescian vorbind, merge ceva mai scurt si cu impact, in care sa folosesti chiar \"albul incandescent\"

Numai bine

Adriana, văd că te cauți și te cauți și nu obții ceea ce dorești. Ai unele idei bune însă te întrebi de ce totuși ceea ce scrii nu este poezie. Versificatia este haotica. Îți construiești poezia din idei dar nu există cursivitate cap-coadă, nu poți râmâne cu imaginea unui tot unitar, nu poți rămâne cu o concluzie a textului.
Mai întâi impersonal, mai apoi Mara, mai apoi persoana I, hotărește-te.
Mai ai și abuzul adjectival, diform, gigant, modest, repetiția lui adânc în prima strofă.
Mai apoi ai forme pleonastice, ochii se zgâiesc. Atentie la limba romana.

Fii atentă. Tu scrii progresiv, la ce aduce versul. Poezie in trepte, poezie la noroc. Aici gresesti. Trebuie sa vezi poezia inainte de a o scrie. Ea are o forma, o idee, trebuie doar sa umbli la transpunerea imaginii si ideii in cuvinte potrivite, poetice, expresive, cat mai apropiate de realitate, dar cu iz evanescent.

O sa mai analizez.

foarte bun text, autorul are o duritate a intonatiei dar si o suferinta adanca pe care le imbina armonios. daca citesti printre cuvinte vei observa o anumita durere care macina, imbracata in armura cuvantului, aproape impenetrabila.
insa, pentru ca textul este uman, are un calcai al lui ahile lasat intentionat vulnerabil, pentru a face legatura intre cele doua suflete, al autorului si al cititorului

somnul e o parte din
transparența trupului

aici suntem mulți și
ne împiedicăm prea des
de umbrele din ziduri

aș vrea acum
să mă plimb prin mine
să sparg pojghița de liniște

astea sunt pasaje pe care le-am retinut, pentru imagine si tenta filosofica, uenori versul se apropie de aforism

ce ati zice de varianta asta

aici suntem mulți și
ne împiedicăm prea des
de umbrele din ziduri
care vorbesc si vorbesc
despre lucruri sau
alte nimicuri

în timp ce dincolo - se subintelege ideea lumii de dincolo prin sintagma umbrele din ziduri, zidul fiind si proiectie si separarea lumilor, si obstacol si certitudine

cred ca exista vana de poet autentic, se observa si naturaletea exprimarii ce pleaca din suflet si introspectia sau extrospectia cu detasare filosofica

nu-mi place titlul, este greoi ca exprimare

Stau cu ochii spre toți pașii celor învinși

Ruperi de ritm, rima facila. Stil vetust. Imi suna a versificatie Filip George in tandem cu Arghezi si Gyr. Sau chiar a Iancu Jianu retro. Si pe linia asta scriu deja cei mai batrani, alde Nimigeanu, Zilieru, insa cu mult mai profunzi. Misterul, filozofia... curgerea lipsesc.

Maria, as scoate... tragand o linie, aerisesti prin eliminarea unui verb/vers explicit

In rest e o poema frumoasa, fara nume e departarea...

Foarte bun poemul. Autorul a inteles un lucru esential. O poezie trebuie sa ajunga direct la sufletul cititorului, fie el un om simplu, fie un doct. Poezia nu este o demonstratie de inteligenta, adevarata poezie se face din cuvinte putine cu mare incarcatura emotionala asezate cu har in imagini sugestive.

dacă aș putea
mi-aș împături gândul
și m-aș întoarce în
târziul din mine

Primeste sincerele mele aprecieri.

Uite un om cu moralitate, Adrian Suciu. Cu idei excelente, sa nu se mai acorde recomandari intre editori. Sa nu se autopromoveze. Ideea ar fi asa: cei care au nivel de la 120 in sus, sa nu aiba dreptul sa insteleze rosu sau galben textele celor cu acelasi nivel. Ei sa aiba o sectiune separata a siteului unde sa isi expuna creatiile. Iar la aceasta sectiune sa nu aiba dreptul sa comenteze decat ei insisi, vorba aceea, au un alt nivel, nu?