Poezie
Respirațiile crucii
3 min lectură·
Mediu
Nu-i de-ajuns pentru om doar sărmanul blestem
E nevoie de strigăt și de tot ce e rău
Suntem ușile lumii – numai gratii suntem
În celulele goale - numai farmecul tău
De aceea e Rai - să-l închidem etanș
Să ucidem apoi și întâi să fim prinși
În celulele goale dintre mine și ani
Stau cu ochii spre toți pașii celor învinși
Adormim amândoi – se crispează pe noi
Ploaia gestului tău – bat copitele ei
Pe ciobitul meu trup și pe bieții strigoi
Părăsiți din minut în minut ca și cum
Lepăda-ne-am de piei
Lepăda-ne-am de piei.
Între noi a rămas o femeie născând
Se aude-n oraș gâfâiala prelung
Paratrăznete-o iau și o scurg în pământ
Soldăței nesfârșiți pașii fugii ne-ajung
Agravant a căzut încă-o zi între roți
Încă-o noapte de post în timpane se vrea
Ni se naște iubito o planetă de porți
Sânii tăi la țâțâni și-n deschiderea mea
Alăptând dureros tot prăpădul de chei
O plantație-a lemnului inimii mele –
Sunt corneea blazată a arginților mei
Sunt comerțul murdar cu ciobita mea piele
Dacă Rai nu avem – nu avem ce-nșela
Ai născut niște porți într-un orb de rușine
Razna merge și legea-n retragerea mea
Se aruncă noroi pe orice lege mai vine
Adormim amândoi – pe ciobita mea piele
Ploaia gestului tău – sinuciderea mea
Nici măcar un atom al arterelor mele
N-are dreptul să stea lângă nașterea ta
Ai născut numai porți – fiul nostru e vis –
Ploaia gestului tău pe mormântul de chei
Au crezut că ucid și doar uși au deschis.
Groaza pasului tău am fost eu pentru ei
Asurzește și pâinea. Din palme se rup
Niște cuie plângând – dragii, ultimii frați
Astăzi iar nu avem pentru cruce un trup
Stăm cu sârmă ghimpată pe genunchi îmbuibați
Pentru noi a rodit tot betonul de ieri
Tu, cum crești între ghimpi, ca o cruce te faci
Trecem iar amândoi – continent de tăceri
Dintr-un secol de porți într-un bar de copaci
Iată, crucea-i aici și piroanele cad
Din biserici în palme și ascundere nu-i
- Ca să afle un trup s-au întros către iad -
Piețe pline vuiesc și lovesc în statui
Ce și-au zis trădătorii: îi vom prinde curând
Ne-au cerut împrumut cu dobândă arginți
Și din timp i-au plătit pentru orele când
Ne vor vinde pe noi pentru șleahta de sfinți
Cămătarii au zis: nu-i nevoie de bani.
Ucigașii au zis: noi doar stingem vieți.
Mincinoșii au zis: nu le suntem dușmani.
Trădătorii au zis: totul are un preț.
Ei cu noaptea în cap printre porți au venit
Înjunghiind cucurigul și călcând peste flori
Conservați în moment și duhnind a carbid
Au fumat liniștiți o țigară în zori
Și văzându-ne goi s-au ciudat dezbrăcat
Zgâriau peste piei abundent kilovați
Față-n față cu ei. Au venit cu mandat.
Aveau puști. Aveau măști. De pistoale uitați
S-au întors trădătorii la înalții prelați
Despuiați și datori tribunalului gol
Obosiți, cu vânzarea alterată la braț
Cu sărutul lui Iuda scos din marele rol
Biciuiți am rămas. Crucea goală-a rămas.
Niște fluturi naivi se ciocneau între porți
Aveam chei potrivite – de la sânge la glas
Descuiam și intram în toți fluturii morți.
074.800
0
Ne mai auzim,
Ioana