Poem rupt din ploaie. Toată noaptea

Voce inconfundabilă, Luminița Suse: un nume de raftul întâi.
Remarc de ani de zile evoluția dvs. către maturizare literară a la carte, către clasic și cu accent sigur pe bunul gust. Îmi place să am astfel de companii la drum lung: știința scrisului și știința cititului care fac din literatura bună, ca cea semnată de dvs., nu (numai) o găselniță, cât o bijuterie șlefuită. Le întrezăresc în imaginarul dvs., discret, mărturisind despre pașii anteriori, și pe Constanța Buzea și pe Ana Blandiana, cu măsura acelui parfum fin de lirică feminină românească încă insuficient cunoscută de publicul european, deși plasate, toate, în etajul înalt al literaturii de expresie românească.

...după părerea mea, un text foarte bun, cu un final exceptional:
\"decât a îngădui

trecutului/ să albească firesc/ acolo unde
îi este locul/sub călcâi\"

un poem rotund scris cu talent...
felicitări și..o stea virtuală

da, e un text fain, din care răzbate și vocea (feminiă) și - fără a fi înțeles greșit - și vârsta, cu aproximație.

are un ton grav, deși feminin.

mi-a plăcut.

nu stiu daca as rezista atata timp sub ploaie!?
un adevarat sacrificiu divin.

ii este locul
dar e prea departe acest acolo
la tine in poem, in respiratia ce i-o permiti este
locul
cel ce i se cuvine
este intr-adevar
ma bucur

Mai multa liniste gasesc in versurile tale din urma,mai multa simplitate,naturalete si mai multa poezie...cu bucurie ma alatur celor care te pastreaza acolo pe raftul lor

pentru mine un poem de o frumusețe stranie...cu înaltul/adânc ce simultan coboară și urcă totul ca-\'ntr-un ritual magic al purificării...aici prin cuvânt...

\"Albul imaculat il mana pe om sa se cutremure\" (vezi http://www.poezie.ro/index.php/poetry/197176/Tandretea_nu_are_nevoie_de_sunete) curioasa coincidenta

citesc si intineresc

“Ploaia curăță cu migală” fantasmele trecutului, dizolvă sarea din gânduri și topește “omătul amintirilor”.
Locul trecutului este “sub călcâi”, strivit de talpa prezentului.

foarte bun poem, cuvinte alese cu migala, imagini expresive, ploaie/zapada/noroi/ autenticitatea versurilor, poeta traieste ceea ce scrie si aseaza cuvintele cu precizie matematica si suflet precis in spatiul alb rezervat amintirilor

O seninătate lirică care te copleșește, o măreție a tăcerii prin cuvinte - ca să fiu stănescian, puțin, mă determină să afirm că această aparentă simplitate a poemului are adâncimi ce nu se relevă la o primă lectură, sensuri pe care ți le descoperi ca fiind și ale tale, sintonic, ca destinatar al discursului poetic. Poemul este unul de meditație, discretă, echilibrată, la care, cu sfiiciune, poeta ne îngăduie ca însoțitori. Mă bucur să întâlnesc, la \"recomandate\" - un poem care chiar merită să fie recomandat. Cu amiciție,

omatul trecutului..metafora deranjanta de secol 18.
fantasmele trecutului, sarea din ganduri, versuri care sunt penibile si jalnice azi in 2009.
zorii care plutesc pe marea lor moarte , inca o imagine pasunista ...
un text slab , neinspirat, dupa ce ca poemul vine din ...omatul secolelor trecute , mai e si plictisitor. instelarea , ca de obicei aiurea...pe un sit serios textul ar fi fost ridiculizat de toata lumea.

Textul are ceva disciplină literară, nu are prea mult balast, dar îi lipsește.. fiorul. Fără emoția acestuia și fără surpriza versului înainte de...vers se uită ușor. Nu cred că se justifică steluța. O părere....