Florin DeRoxas

. în umbra marelui zeu mă regăsesc trist cu unghiile roase de timp neprielnic, posedat de iluzii de mic artist și de un veac absent și prea vremelnic. un vers nu e vers fără de cântul

. suspendat de firele invizibile ale ticaloșiei mă leagănă vantul în diagonală și oblic ating pământul veșted cu unghiile crescute în carne și-n suflet, definitiv. portretul meu se

. Sunt calm și în clipele în care uit de biblia putredă-n minciuna inocentului cu părul alb, cu vocea moartă și sufletul răstignit în linie - oblic. Mă sting cu fiecare lumânare ce

Dumnezeu greșește și El când e cald afară și soare, când e liniște și răcoare, când plouă și când dă cu ninsoare; când a făcut femeia frumoasă ca tine înclin să cred că Dumnezeu a fost ca

ma doboara in fiecare zi, ma ridica in fiecare noapte, visele mele ingenunchiate asteapta doar un semn, o nota, un e-mail. sufar in fiecare clipa cand tu esti mai departe, cu mult mai

ma doboara in fiecare zi, ma ridica in fiecare noapte, visele mele ingenunchiate asteapta doar un semn, o nota, un e-mail. sufar in fiecare clipa cand tu esti mai departe, cu mult mai

suflet ingenunchiat in neaua albastra picteaza ochii tai, inima ta, oglinda sfaramata,... ma recunosc in urma creionului ce-apasa pe panza de paianjen ce-acopera figura mea. nu mai e

la conacul rosu plin unde-n vara noi beam vin cu aroma de pelin am uitat de viata mea, am uitat iubirea ta, am uitat pana si ce n-am uitat de prapastii atarnat, de vantul de est scuturat

noaptea vine peste macii de la margini de paduri te rog sa taci ca nu ai destule guri cat sa poti vorbi mereu, cat sa poti minti mereu si eu sa te cred mereu ca esti inger cand esti drac si

iubirea e un trandafir inflorit in subconstient, in dedesubtul sufletului a inflorit si nu va disparea niciodata de acolo. iubirea e un liliac pe gardul casei vecinului, in curtea

un suflet nu este niciodata singur, un suflet isi gaseste intotdeauna perechea, acum sau mai tarziu. prea cautam noi sa dam sens non-sensului, prea mult incercam sa gasim raspunsuri la

ultimul semn si cel mai asteptat nu a venit niciodata, poate nici nu a fost facut, sau poate a murit pe drumul armaghedonului personal, anti-personal si impersonal. am asteptat degeaba,