Necunoscut recunoscut
se îndoaie oasele mele în semnul întrebării, plâng frunze ruginite desprinse-ncet de gât, mă perie o sârmă de-naltă tensiune și tot ce nu-nțelegeți, nici eu măcar atât. celulă cu celulă
Amintiri Uitate
e ca o carte pe care o deschizi când arunci cu pietre în vrăbii și vrăbiile zboară ca gândurile,... fiecare poezie e importantă ca un tablou filmat alb negru, adevărul e difuz dar nu se
Autoportret suprarealist
șoapta unui înger spală amintiri, zgomote absurde mătură morminte, nu sunt o lacrimă să mă preling, nu mă ascund. eu sunt aici. dumnezeu mângâie curcubeul abstract, el ne trimite vise
Iubitul versului
se-aude din drum un fluier cântând, m-arunc pe fereastră confuz si plângând. mă mângâie soarele, mă pasc mioarele. zbor lin peste case, sărut lăcrămioare,... nu sunt doar un
Totul e aici
află totul definește trandafirul. spune parola. intră în neant. nu totul e descifrabil. nu totul e în fața ta. citește-l pe cioran și pe eminescu. nu totul e profund, dar totul
Ecou divin
ecoul definește starea, ploaia spală păcatele, gândurile transformă visul, visul prevede realitatea. * o muzică se-așterne pe cărare, bătaia vântului apune, pe gânduri cade o ploaie de
Autoportret
. M-am născut râzând; am lăsat ghinionul în urmă cum am lăsat și aripile și zeul. Sufletul îmi e pe hârtie, mintea într-un alt univers, gândurile în cărțile-mi nescrise și iubirea
Autografe nemuritoare
. izvoarele poartă lacrimile străbunilor de-a lungul câmpiilor - morminte de secole apuse - ca o pajiște mă întind și eu. dumnezeu nu are nici o față și totuși ne sărută pe frunte - la
Din Cuvânt
. Cu sabia scoasă din teacă aștept timpul încă să treacă peste toți, cu toți împreună și sânge în cană din lună și semen peste pământ - sunt condus de un unic gând. În oglindă reflecție
Sonet din umbră
. în umbra marelui zeu mă regăsesc trist cu unghiile roase de timp neprielnic, posedat de iluzii de mic artist și de un veac absent și prea vremelnic. un vers nu e vers fără de cântul
Prizonier iubirilor false
. suspendat de firele invizibile ale ticaloșiei mă leagănă vantul în diagonală și oblic ating pământul veșted cu unghiile crescute în carne și-n suflet, definitiv. portretul meu se
Când pământul usucă suflete
. Sunt calm și în clipele în care uit de biblia putredă-n minciuna inocentului cu părul alb, cu vocea moartă și sufletul răstignit în linie - oblic. Mă sting cu fiecare lumânare ce
Mozartiana
mai trec si ingeri pe strada mea, pe muzici celeste si house, pe alei de parcuri neinventate, necantarite in balante intepenite de timpul ce a trecut printre noi cu noi impreuna fara sa
Inca mai
inca mai port cu mine mirosul transpiratiei tale in palmele obosite de munca pe campurile stelare in cautarea destinului comun. inca mai port in spate, ca pe un rucsac, sufletul
Să fii fericită!
când mă gândesc la tine, când nu te uit, când încă te iubesc ca pe cea mai dulce ispită, tu cea care mi-ai fost iubită să fii fericită! când adorm noaptea cu tine în gând și mă trezesc
Și Dumnezeu greșește
Dumnezeu greșește și El când e cald afară și soare, când e liniște și răcoare, când plouă și când dă cu ninsoare; când a făcut femeia frumoasă ca tine înclin să cred că Dumnezeu a fost ca
Tristete acuta
ma doboara in fiecare zi, ma ridica in fiecare noapte, visele mele ingenunchiate asteapta doar un semn, o nota, un e-mail. sufar in fiecare clipa cand tu esti mai departe, cu mult mai
Tristete acuta
ma doboara in fiecare zi, ma ridica in fiecare noapte, visele mele ingenunchiate asteapta doar un semn, o nota, un e-mail. sufar in fiecare clipa cand tu esti mai departe, cu mult mai
modi
suflet ingenunchiat in neaua albastra picteaza ochii tai, inima ta, oglinda sfaramata,... ma recunosc in urma creionului ce-apasa pe panza de paianjen ce-acopera figura mea. nu mai e
Arlechin uitat prin ganduri
la conacul rosu plin unde-n vara noi beam vin cu aroma de pelin am uitat de viata mea, am uitat iubirea ta, am uitat pana si ce n-am uitat de prapastii atarnat, de vantul de est scuturat
Gol
noaptea vine peste macii de la margini de paduri te rog sa taci ca nu ai destule guri cat sa poti vorbi mereu, cat sa poti minti mereu si eu sa te cred mereu ca esti inger cand esti drac si
Austera
iubirea e un trandafir inflorit in subconstient, in dedesubtul sufletului a inflorit si nu va disparea niciodata de acolo. iubirea e un liliac pe gardul casei vecinului, in curtea
Suflet pereche
un suflet nu este niciodata singur, un suflet isi gaseste intotdeauna perechea, acum sau mai tarziu. prea cautam noi sa dam sens non-sensului, prea mult incercam sa gasim raspunsuri la
Poem degeaba
ultimul semn si cel mai asteptat nu a venit niciodata, poate nici nu a fost facut, sau poate a murit pe drumul armaghedonului personal, anti-personal si impersonal. am asteptat degeaba,
