Poezie
Când pământul usucă suflete
moartea ca o bucurie
1 min lectură·
Mediu
.
Sunt calm și în clipele în care uit
de biblia putredă-n minciuna inocentului
cu părul alb, cu vocea moartă și
sufletul răstignit în linie - oblic.
Mă sting cu fiecare lumânare ce se-aprinde
în întunericul inimii tale,
și uit toată iubirea și ura,
și devorat merg la culcare - mort.
Iarba uscată se fumează, se visează,
se traiește și se moare cu fiecare fum încet -
am fost un visător prin moarte și iată
adevărul - n-am fost și nici nu sunt poet.
.........................................
Tu cine ești? Chiar te-am uitat în noapte,
și chiar te-am stins ca pe-un trabuc de foi,
și chiar te-am șters din proiectoare,
și chiar te-omor ca să renaști din nou,...
Când pământul usucă suflete nenăscute,
fumul copacilor atinge cerul,...zeul,...eul.
.
001.957
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin DeRoxas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin DeRoxas. “Când pământul usucă suflete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-deroxas/poezie/1812868/cand-pamantul-usuca-sufleteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.